Citesc o carte despre boierii de odinioară…

Undeva, la răspântia dintre Ulița cea Mare și Piața Sfintei Vineri din Iașii de odinioară, pe la mijlocul lui noiembrie, în secolului al XIX-lea, carele venite de la Galați scârțâiau de bunătățile aduse tocmai de la Paris și Viena. Erau pentru casele boierești din capitala Moldovei, ce se pregăteau de sărbătorile Nașterii Domnului. Copiii mahalalelor se adunau doar, doar, să vadă bunătățile aduse de peste mări și țări. Se povestește despre hătmăneasa Eufrosina Balș că își aducea „cornișoni” tocmai de la Paris – castraveții în oțet autohtoni i se păreau a fi  vulgari…

În vremea când la Iași se vorbea mai mult grecește și franțuzește, Crăciunul boierilor însemna mese îmbelşugate la care se serveau 10 – 15 feluri de mâncare, pregătite după reţete orientale și occidentale. Fructe exotice, zahăr (de Veneţia), cafea, vinuri, toate erau aduse în ţară la preţuri foarte mari, de aceea erau şi numite «bucate cu cheltuială». Crăciun boieresc (…)

Au trecut secolele, s-a cernut timpul, s-au rafinat gusturile, s-au plasticizat alimentele, s-au contrafăcut materiile prime, dar obiceiurile au rămas aceleași – avem tendința ca de sărbători să ne concentrăm pe măncăruri, pregătiri, cadouri și mai puțin pe sensul primordial al acestei sărbători.

Nașterea Domnului nu este nici despre piftie și nici despre friptură ori sarmale. Prăjiturile și cele zece feluri de salate, au ceva în comun cu Bethleemul sufletului tău și al familiei tale?

Statul la bucătărie două zile la rând, înainte de Crăciun, ca să gătim bunătăți, pe care le vom arunca pe jumătate, aduce în viața noastră vreo bucurie adevărată?

Nici căruciorul cu portocale, ciocolată și cozonaci, șampanie și cârnați cu etichete natural ori bio, nu vor aduce un plus real în viața noastră. Doar o grijă, un stres maxim, care vor lăsa în urmă doar o mare oboseală. Mâncare în exces, băutură, cadouri scumpe, o perioadă costisitoare din an, aglomerație, musafiri gata ghiftuiți de acasă? Ni se pare cunoscut, nu?

Doar atât să ne fie Crăciunul?

Sincer, îmi doresc mai mult…

Cu mult mai mult decât o seară de Ajun în care să miros a toate bucatele și mirodeniile pământului. Îmi doresc să miros poate… a colind, chiar daca mâine, de Crăciun voi mânca o eugenie sau o banală banană; a liniște, chiar dacă voi împărți o portocală, a binecuvântare și bucurie de a participa la toate slujbelele Nașterii Domnului în pofida unei mese ce va dura ore și la care voi sta cu ochii în telefonul pus in poala virtualului…Apoi vom căuta înghesuiți un ceai de gălbenele ori suplimente pentru digestie.

Îmi doresc o bucurie cum doar o data pe an o pot simți, o bucurie a Crăciunului. Nu ai nevoie de 7 aperitive și 5 feluri de prăjituri ca să ai un Crăciun Bun.

Pentru că Nașterea Domnului este tocmai despre smerenie. Simplitate. Chenoză. Pogorâre. Dumnezeu se deșartă de slava dumnezeirii și ni se naște om, asemenea nouă. Nu în palatul eternei Rome, ci acolo unde cuvântul rezumativ era și este tocmai simplitatea.

Orice-ar fi, oricâte-ai fi reușit să faci, fii mulțumit. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Nu-ți strica sufletul pentru pentru niște mărunțișuri: mâncare, daruri, brad, musafiri, desert, petreceri nereușite. Indiferent care ne sunt mărunțișurile vieții, Crăciunul este despre simplitatea bucuriei. Atât!