În contextul unui război civil care nu își mai găsește sfârșitul de cel puțin cinci ani, poporul irakian se află la capătul puterilor. Creștini și musulmani, în fiecare seară își pierd realmente speranța că vor mai prinde dimineața următoare. Duplicitatea forțelor, slăbirea încrederii în armata națională, toate la un loc au făcut ca oamenii simpli să fie foarte temători, chiar și atunci când este vorba de autoritățile guvernamentale.

Deși la începutul anului 2013, în Irak conviețuiau în pace aproximativ un milion de creștini, astăzi numărul lor a scăzut drastic. Mulți au imigrat în Liban sau într-unul dintre statele europene care s-au arătat binevoitoare. Însă, la fel de mulți nu și-au părăsit satele, casele, bisericile și cimitirele.

Au rămas cu prețul credinței și al vieții, într-un creștinism sfâșiat lent, așa cum a amintit episcopul siro-iacobit al oraşului Mosul, Nicodim Daoud Sharaf, întrun interviu dat postului de televiziune BBC Midle East: „În țara mea, creștinii sunt prinși în mijlocul unui război civil și al unui jihad extremist. Este nedrept ca Occidentul să ignore aceste persecuții creștine! Ei au luat totul de la noi. Au luat bisericile noastre, mănăstirile noastre, casele noastre, pământul nostru, banii, viața noastră, demnitatea noastră, istoria noastră. Suntem distruşi sistematic, biserici de secole ne sunt luate şi transformate în depozite de armament. Dacă nu o să prim ajutor, mult nu vom mai rezista. Suntem la capătul puterilor. Rugăciunea ne-a mai rămas, însă când nu vom mai fi noi, cine va mai sluji Liturghia în ţara biblicului Ninive?”