„ … iar preotul aprinzând de la candela de deasupra Sfintei Mese, o făclie mai mare și frumos împodobită, iese cu ea printre sfintele uși și, stând pe solee, înalță făclia cu ambele mâini și rostește cu glas mare chemarea:

Veniți de primiți lumină!”

Ne înghesuim după lumină cu toții, ne dăm coate și priviri nedrăgăstoase, deși Lumina este în noi! Vrednici sau nevrednici, postitori sau nepostitori, interesați sau mânați de „așa este bine și frumos”, mulți venim în noaptea de Paști „să luăm lumină”. Iar lumina se lasă împărțită. Din lumânare, în lumânare, din candelă în lumânările de plastic roșu, lumina și Lumina se jertfește și totuși rămâne întreagă. Ce taină!? Se umplu străzi întregi de lumânări, de la o singură lumănare și minune – fiecare lumânare are lumina întreagă. Și deplină.

Pentru un moment, devenim o mare de lumină. Cu toții un trup, cu toții o singură…