O nouă specie virtuală – Parabolanul de internet

Acum mulţi ani când se punea întrebarea dacă mesajul creştin să fie prezent ori ba în sursele internetului ce tocmai prindea aripi, am asistat la o discuţie la ceas de toacă pe o bancă, în cimitirul Sihăstriei. Pentru cine încă nu ştie, la acea vreme, mănăstirea moldavă acea câţiva tineri monahi pasionaţi de calculatoare, într-o vreme când şi la centrul eparhial ordinea se ţinea tot cu pixul şi hârtia.

La final de discuţie, deşi eram doar un copil, am plecat la cameră cu gândul capac al discuţiei monahilor – dacă astăzi ar fi trăit Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor ce a străbătut lumea din Palestina până la Roma şi probabil până în Spania ca să ducă Evanghelia Iubirii, cu siguranţă ar fi folosit şi internetul.

Timpul a trecut, Patriarhia, Mitropoliile, Eparhiile, chiar şi unele parohii au devenit prezente şi în mediul virtual. Profesori de teologie, preoţi, unii monahi, teologi consacraţi, studenţi sau creştini de bună credinţă, au început să fie activi în lumea social media. O acţiune cu bune roade.

Aşa zice românul, parafrazând Scriptura: „pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte”. Numai că faptele nu prea se văd în mediul on line. Rămâne doar cuvântul, acel cuvânt care spune Părintele Dumitru Stăniloae că i s-a dat omului ca o compensaţie în locul comunicării în Duhul Sfânt pe care a pierdut-o prin căderea în păcat.

Şi neputincios a rămas până astăzi – „căci Tu eşti Dumnezeu mai presus de gând şi de cuvânt” ne rugăm în Liturghia Hrisostomului…

 

Şi mulţi s-au înscris la cuvânt… din spatele tastaturii…Cei mai mulţi neavizaţi în cele ale vieţii creştine. Nu spun că nu sunt creştini autentici, pentru că nu este treaba mea să le judec viaţa, însă nouă specie, căci despre ea este vorba s-a dezvoltat şi a prins aripi în ultimul timp. De multe ori sub nume fictive, ori sub acoperirea unor instituţii ce nu au existat în veac, au apărut curajoşii de internet şi în subiectele teologice.

Cu interes sau nu, dai de ei sau ei dau de tine în reţele de socializare. Îi poţi recunoaște ușor, după profil.  Aşa arată o descriere a la Teleenciclopedia: curajosul de internet în domeniul teologic are cel puţin un blog neinteresant, este un comentator înnăscut pe alte forumuri, situri şi reţele de socializare, s-a adaptat perfect la mediul virtual, având capacităţi uimitoare de camuflare.

Este foarte curios, chiar băgăcios, despică firul în patru şi fiecare sfert rezultat în şapte, intervine cu comentarii neinspirate în orice discuţie importantă de pe internet, fiind specialist în orice subiect şi verifică cu febrilitate reacţiile de pe reţelele de socializare. Este adeseori agresiv si nu prea are legătură cu gramatica limbii române. Întotdeauna este contra, indiferent de subiect. Greşeli de logică, preferinţa pentru prescurtări, sunt alte două caracteristici ale noii specii.

 

Pe scurt – parabolanul de internet. Cum am ajuns la această concluzie? Simplu, gândindu-mă la cel mai ruşinos episod din istoria creştinismului – sinodul tâlhăresc de la Efes din anul 449. Alexandrinii ca să-şi impună teologia şi să-şi păstreze influența în capitala Imperiului, şi-au adus cetele de parabolani cu bâtele aferente. „Cel ce zice două firi, în două să-l despicaţi”. Aşa au pierit mulţi sfinţi, însuşi patriarhul Flavian dându-şi sufletul la câteva zile, din pricina rănilor pricinuite de parabolani.

Cine erau aceşti parabolani. Dacă scotocim în istorie, observăm că la origini acest ordin făcea parte din clerul inferior alexandrin. Deci aveau o menire sfântă, pozitivă. Îngrijeau bolnavii, duceau alimente şi mângâiere creştinilor din închisori, strângeau trupurile martirilor şi le îngropau.

Ce să mai, îngeri în trup. Doar că în timp, parabolanii au devenit o forţă scăpată de sub control. Sosozem aminteşte că armata bizantină le cam luase frica în nordul Africii.

 

Vedeţi, de la un lucru bun, unde s-a ajuns. Doar din mândrie. Nu mai departe este şi parabolanul nostru de astăzi, ce îşi face veacul pe internet. Am asistat cu toţii la acţiunile lor ruşinoase, victime fiind cei mai luminaţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, numai gândindu-ne la Părintele nostru, Mitropolit Teofan.

Ce spuneam de caracteristicele parabolanului de internet? Orice argument istoric, logic, dogmatic, de bun simţ ai aduce, el are adevărul lui. Strigă cât îl ţin plămânii virtuali anatema, ameninţă cu excomunicarea, de parcă el ar fi Biserica.

Mai mult, duce în eroare şi pe alţii…citeam chiar astăzi un material publicat pe reţelele de socializare care ţipa sus şi tare că Biserica Ortodoxă Română nu mai este posesoare a harului Duhului Sfânt în urma acceptării hotărârilor cretane. Adică dumnezeiasca Liturghie săvârşită în cele câteva mii de Sfinte Altare, duminica trecută a fost în van…Duhul Sfânt nu s-a mai pogorât…Şi alte multe asemenea!

 

Este plin  internetul de mesajele şi comentariile parabolanilor moderni. Cum le deosebim? Fraţilor, verificaţi informațiile prin sursele media ale Patriarhiei, Mitropolia şi ale Eparhiilor. Întrebaţi-vă duhovnicii, preoţii parohi.

Aruncăm cu lik-uri şi distribuim. Dar nu ne închipuim cât rău putem face, pentru că mesajul mascat al unui parabolan poate să aducă sămânța neascultării în sufletul unei frate. Şi aşa începe istoria unei noi căderi…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s