Are doar câteva zeci de zile cu totul. Şi ochii albaştri. Nici nu ştii dacă vor rămâne aşa… Faţa rotunda şi părul gălbui. E atentă la multe: la lumină, la muzică, la vorba caldei a mamei, la păturica roşie ce o încojoară…Primul zâmbet? Când tata a luat icoana Maicii Domnului şi i-a arătat-o. Icoana avea marginea roşie, de catifea, ca şi păturica…

De ce zâmbesc copii în faţa icoanelor? Pentru că rezonează cu Pruncul din braţele Mariei. Ca de la Prunc la prunc….Ca de la Prieten la prieten…

Cred că aici avem cea mai bună definiţie a icoanei. „Şi Cuvântul trup S-a făcut” (Ioan 1, 14), adică văzând icoana, avem certitudinea că împărtășirea noastră Euharistică este una reală, iar nu una simbolică.

Icoana este materializare a credinţei noastre, continuarea logică a Euharistiei. A Trupului şi a Sângelui ce se varsă real, Liturghie de Liturghie…„pentru noi şi a nostră mântuire”

Uimitor este faptul că suntem căutători de icoane autentice. Şi arătoase. Da, suntem oameni trupeşti…În mintea noastră există „icoane frumoase” şi „mai puţin frumoase”. Nu condamn, pentru că şi mie mi se întâmplă să judec icoanele după chipul fizic. Ştiu pe cineva care nu se putea obişnui cu un chip al Maicii Domnului dintr-o biserică prăfuită de ţară. Am încercat să-i explic: atât şi-au permis credincioşii acelui sat, iar pentru ei este „icoana Maicii Domnului din biserica noastră”…

 Cea mai recentă icoană – 30 de martiri ai Bisericii din Etiopia

Se pictează mult. Şi de cele mai multe ori, bine. Da, trebuie să recunoaştem – există „o piaţa a icoanelor”. Vă propun un alt exercițiu. Unul al memoriei. Care vi se pare „cea mai actuală” icoană?

O icoană contemporană. Asta îmi doresc să vă prezint. O icoană a suferinței unui popor ce se luptă cu sărăcia, foamea şi lipsa apei, dar care se încăpățânează să rămână creştin.

Au trecut aproape doi ani. Aprilie 2015. Şi eu uitasem…

…O jumătate de oră de film, în care 30 de frați creștini etiopieni își arată credința în fața Crucii Marelui Răstignit. O imagine de Proscomidie, o imagine a Bisericii care triumfă dincolo de pistol sau cuțit.

30 de creștini, 30 de vieți aduse și închinate lui Dumnezeu. Motivul invocat de cei care au realizat filmarea de la marginea mării, a fost neplata jizya – o taxă pe credință plătită de „Oamenii cărții”, adică de cei care nu sunt musulmani, dar sunt menționați în fragmentul din Coran 9, 29.

În filmarea de 29 de minute publicată de Al-Furqan, creștinii martirizați sunt numiți „închinători ai Crucii ce aparțin Bisericii etiopiene dușmane”.

Cea mai actuală icoană

Astăzi, creştinii din Etiopia se confruntă cu atacuri teroriste şi convertiri forţate la islam.

Un popor sărac material, dar bogat spiritual. O țară în care ziua națională este una din cele 30 de sărbători închinate Maicii Domnului, iar icoana Sfântului Gheorghe nu lipsește din nicio casă creștină etiopiană! La capătul lumii, Etiopia este o insulă de credință și evlavie euharistică.

De ce Biserica Etiopiană naște încă martiri? Pentru că în Etiopia credința este VIAȚĂ!