Taina sfărâmării – „Doamne, de ce taci? Ştii că mă doare…tare?”

Parcă nu te mai opreşti din cădere… Mai jos şi tot mai jos. Nu credeai ca tu, om cu toate în regulă, să cazi atât de jos. Şi parcă tot nu te opreşti…Să te vezi în hăul vieţii tale, iar hăul şi râpa să se adâncească de la clipă la clipă. Ai vrea să te agăţi de ceva, însă nicio rădăcină, niciun ciot, nu îţi iese în cale…

Ce ai ajuns, suflete? Spre ce te îndrepţi, scânteie de dumnezeire…?

Simţi cum toate se sting în tine. Ploi și Furtună în suflet, Tristețe și Lacrimi, Deznădejde, Regrete, Dezamăgiri, Suferinţa ta, Suferinţa pricinuită celorlalți, care te doare mai tare decât carnea ta ce tremură…toate îţi întunecă cerul vieții tale.

Şi totuşi, căderea nu se opreşte. Viaţa îţi devine tăvălug… Capătul? Moartea, poate? Pentru un necredincios – o soluţie! Pentru un creştin, cu siguranţă moartea nu rezolvă nimic. Doar agravează ….

„Până când Doamne, mă vei uita? Până în sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la Mine? Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, ziua şi noaptea?  îţi vine să urli…

Dar urli împotriva vântului. Pentru că toţi te-au părăsit. Nu ai unde să-ţi pleci capul. Nu ai un piept la care să te mângâii. Şi cazi în continuare…

De ce taci, Doamne?

În suferinţa de orice fel, singurătatea şi însingurarea sunt capacul. La Dumnezeu nu prea îţi vine să ridici ochii, ştiind ce ai făcut…

Suferinţa este o taină care nu intră în orizontul obişnuit al înţelegerii noastre, un mister a cărui cunoaştere nu ne poate veni pe cale naturală. Şi totuşi, te întrebi în suferinţa ta, unde este capătul…?

Ai vrea să se termine odată, indiferent de consecințele capătului. Şi îndrăznești să ridici ochii şi să zici: „De ce taci, Doamne?” Liniştea devine din ce în ce mai apăsătoare, parcă auzi cum îţi creşte părul în cap…Iar suferinţa se transformă în sfărâmare…Simţi cum totul se sfărâmă în tine. Părticică cu părticică, totul devine loc pustiu. Începi să simţi că eşti  alcătuit doar din firimituri şi sfărâmături. Nu ştii cât te va mai ţine inima…

Însă, abia de aici începe minunea şi taina. Totul este Sfărâmarea…

 Taina Sfărâmării – anticamera Restaurării

Lumea nu mai are sens pentru tine. Nu ai de ce să mai respiri. Pentru că ai pierdut totul. Tot ce iubeai s-a dus… Irevocabil. Ai rămas doar tu. Şi sufletul tău, numai bun de sfărâmat. Şi te zbaţi să te salvezi, ori să salvezi ce a mai rămas din el, neștiind că vrând să-l  salvezi, mai tare îl afunzi…

Pentru că taina salvării stă tocmai în dureroasa sfărâmare. Aveţi să ziceți că citiţi rândurile unui om nebun. Pe cuvânt, de mult timp nu am fost mai lucid ca în aceste momente. Mi-am dat seama că taina salvării mele este tocmai de ce fugeam – sfărâmarea sufletului…

„Preotul ia Sfântul Trup în mâini, iar diaconul zice:

-Sfărâma, părinte, Sfântul Trup. Preotul sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi, cu luare-aminte şi cu evlavie, zicând:

-Se sfărâmă şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfărâma şi nu se desparte, Cel ce se mănânca pururea şi niciodata nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte”

De ce soluţia este sfărâmarea? Pentru Hristos, modelul nostru, s-a sfărâmat pe Sine, ca să ne salveze pe toţi. La propriu. Şi o face Liturghie de Liturghie… Hristos, creatorul a tot ce vedem, se face Firimituri, ca noi să putem să devenim pâine lui Dumnezeu. Nu înţelegi taina Euharistiei, până nu simţi cu adevărat că totul s-a sfărâmat prin suferinţă în tine. Şi atunci înţelegi … cu cât mai mult tace Dumnezeu, cu atât este mai prezent.

Sfărâmarea personală vestită în cel mai bucuros moment al vieții

Zi pe fugă. Toată lume vrea ceva de la tine, pentru că eşti în centru atenţiei. Pentru că eşti mire sau mireasă. Este ziua ce mare, pe care ai planificat-o de când la grădiniţă fiind, ai văzut prima rochie de mireasă…

Dragostea vostră se sfinţeşte. Biserica se bucură. Ba chiar vă lasă să „dansaţi” în jurul Evangheliei. Nu se mai întâmplă la altă Taină. Doar la Încununare, pentru că, da, ea, mireasa, devine cununa mea… Câți ne gândim în acele momente că peste ani, ne vom vedea străini, într-un birou, cu pixurile pregătite?

Şi totuşi, Biserica ne avertizează încă din timpul dansului liturgic… „Sfinților mucenici, care bine vaţi nevoit şi vaţi încununat, rugaţivă Domnului, să se mântuiască sufletele noastre”.

Ce treabă au mucenicii cu cea mai bucuroasă şi fastuoasă Taină a Bisericii? Sânge, chinuri, moarte, renunțare la sine, vs. Bucurie, Speranța, Comuniune, Voie bună, Planuri de viitor?

DA, tocmai taina sfărâmării. Să fii pregătit de sfărâmare…

Pentru unii, este prea târziu când ne dăm seama de acesta. Nu ştii cum să respiri acum…

Vei fi infirm toată viaţa, pentru că o parte din tine, rămâne la celălalt. Raiul, grădina cea sfântă, rămâne la Ea, ori la El. La tine începe pustiul.. Iar în preajma propriei părţi, totul se surpă…

Suflete, eşti pe cale cea bună! Deşi îţi este greu să recunoşti. Pentru a putea să trăieşti, totul trebuie să se sfărâme în tine. Da, Hristos va intra doar acolo unde totul, dar totul este sfărâmat. Să nu mai fie minciună, orgoliu, mândrie, să nu mai fie funinginea păcatului…Sigur că doare. Şi în ce fel doare…

Speranța de sub dărâmături

Sfărâmarea sufletului durează. Poate ani. Pentru unii poate clipe, dar indiferent de natura suferinţei, sfărâmarea durează! În acest dialog al suferinței, al lacrimilor şi al durerii, până la urmă îţi mai rămâne alături doar Bunul Dumnezeu.

Dar El continuă să tacă la urletele tale…

Pentru că mai ai de sfărâmat în tine! Este aşa, ca la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite – preotul acoperă Sfintele „nimic zicând”.

Nu se poate ca Dumnezeu să nu-Și ofere ajutorul, însă la vremea pe care o știe doar El.

„Uite, te înțeleg, îmi dau seama ce este în sufletul tău”, zice Domnul.

„- Dar, Doamne, nu mai pot suferi! Mi-a ajuns…” Iar Hristos tace din nou.

 „- Doamne, nu îți cer miracole sau minuni ci doar să-mi dai putere să accept. Să respir. Ajută-mă să fiu aici, să accept că acest moment este cel mai important al vieții mele. Dă-mi conștiința că înfrângerea, căderea sau eșecul, sunt doar o parte firească a vieții. Doamne ajută-mă să ma sfărâm…până la capăt!”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s