De ce iubesc Sfânta Ortodoxie? Mă întrebam şi eu….

Doar pentru că o respir din pântecele maicii mele? Pentru că bunica m-a învăţat Îngeraşul? Doar pentru atât?

 Oare nu pentru că…

Pentru că Liturghie de Liturghie, El, Domnul, se răstignește şi suferă în locul meu…

Pentru că Hristos mă învaţă zi de zi cum să mă răstignesc…

Pentru că Hristos se face Pâine şi Vin, ca eu să mă pot îndumnezei…

Pentru că Hristos este însuşi Iubirea, Fratele mai Mare şi Prietenul cel mai Bun…

Pentru că doar în Ortodoxie mă simt urmașul Marelui Spălător de Picioare…

Pentru că mă simt îmbrățișat de către El atunci când pășesc în biserică. Pentru că simt pace, căldură şi „acasă” la Liturghie…

Pentru că la biserică fiind „în cer ni se pare a sta”…

Pentru că Biserica este plină de Har, oameni și frumusețe…

Pentru că mă pot regăsi în faţa unei icoane, ca în faţa celui mai bun prieten…

Pentru că mă pot aşeza în genunchi…

Pentru că pot aprinde o lumânare…

Pentru că pot să cânt cot la cot cu îngerii…

Pentru că mă pot ruga pentru cineva fără ca el să ştie…

Pentru că pot iubi fără să fiu iubit…

Pentru că Maica Domnului îmi este Mamă şi sfinţii prieteni….

Pentru că Ortodoxia s-a clădit pe sângele Mucenicilor…

Pentru că încă mai avem mucenici în Siria…

Pentru că avem cuvioşi în mănăstirile noastre….

Pentru că pădurile noastre foşnesc de paşii pusnicilor…

Pentru că avem bunicuţe sfinte…

Pentru că avem cimitire ce „iau foc” în noaptea Învierii…

Pentru că avem tineri în ii la  Liturghii…

Pentru că avem plâns de prunci în bisericile noastre…

Pentru că Ortodoxia nu este un muzeu, ci Viaţă…

Pentru că mă pot pocăi şi îmi pot recunoaşte imperfecţiunilor proprii…

Pentru că am şansa ridicării spre o nouă viaţă….

Pentru că Ortodoxia este simplitate şi bucurie…

Pentru că pot cânta „Hristos a Înviat”…

Până la 999 de motive iubitoare, vă las pe dumneavoastră să completați, pentru că Ortodoxia mea copleșește totul!  Dar Totul! Îndrăgostit veşnic de Ortodoxie!