A fost hramul Neamţului. Au fost proclamări de canonizare la Putna cea Sfântă şi la Sihăstria Putnei. Ce este un hram fără „poporul lui Dumnezeu?” Suntem „norocoși”! Pentru că noi avem libertatea de a călca şi cerceta pe Hristos, sub bolta mănăstirilor. Nu suntem toţi la fel de „norocoşi”. Ieri, 26 mai 2017, 29 de creştini îşi îndreptau paşii spre mănăstirea egipteană închinată Sfântului Samuel. Şi au ajuns în Împărăţia lui Dumnezeu în loc de mănăstire…
Încă din copilărie am fost marcat de episodul biblic în care Daniel, tânărul proroc evreu a fost aruncat pe nedrept în groapa cu lei. Mult mai târziu am văzut cum arată un leu şi iar mi-am adus aminte de Daniel. Cum poate un om să fie dat spre mâncare fiarelor, pentru că a fost prins că se ruga în camera sa? Ce este rău în a te ruga? Nici măcar nu era în public, ca să limiteze sau să afecteze libertatea de conștiință a cuiva! În liniştea cămării sale, „care avea ferestrele de sus deschise înspre Ierusalim şi, de trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga şi Îl lăuda pe Dumnezeul său, aşa cum făcuse şi mai înainte”. Nimic rău, nimic care să dăuneze societăţii în care trăia. Şi, totuşi, „oamenii aceia au dat năvală în casă şi l-au găsit rugându-se şi cerând milă de la Dumnezeul său. Apoi, s-au înfăţişat înaintea împăratului… Atunci, împăratul a poruncit să-l aducă pe Daniel şi să-l arunce în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: Dumnezeul tău, Căruia Îi slujeşti neîncetat, să te scape! A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său şi cu inelul nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel”.
Creştinii orientali – în groapa cu lei a istoriei
De câte ori aud aceste cuvinte, gândul mă duce la leul care mi-a marcat copilăria. În ultimii ani, de când studiez mai în amănunt ceea ce se petrece în Orientul Mijlociu, experienţa lui Daniel mă trimite la soarta creştinilor din ţările arabe.
Încet, încet am fost cuprins de misterul şi tainicul creştinismului ortodox de limbă arabă. Este altceva. Când te gândeşti că aceşti oameni trăiesc de 2.000 de ani în locurile în care s-a născut creştinismul, te cuprind fiorii. Două milenii de istorie, patrimoniu, creație teologică, vetre monahale și spiritualitate subtilă acoperă viața creștinilor orientali. Ei au dat patristicii răsăritene nume de referință, au generat frumuseți liturgice, iconografice și poetice de prim ordin. Ortodoxia ar fi fost săracă fără aceşti creştini. Ioan Damaschin, Efrem şi Issac Sirul, Chiril al Ierusalimului, Roman Melodul sunt personalităţi fără de care credinţa noastră ar fi arătat altfel. Să ne gândim doar la Sfântul Ioan Gură de Aur, antiohian de neam şi cultură, cel a cărui Liturghie o oficiem aproape zilnic. Liturghia s-a născut în Siria!
Aceşti oameni au ceva din sfinţenia sfinţilor. Din neam în neam au fost în cuptorul necazurilor. Au rezistat sub Imperiul Babilonian şi sub cel Persan. Au văzut naşterea Islamului şi Cruciadele. Au reuşit să supravieţuiască chiar şi năvălirii hoardelor lui Ginghis Han sau dictaturii lui Saddam Hussein.
Martiri „aburinzi”
Astăzi, trec prin ceva ce nu a avut precedent. Sunt în groapa cu lei, precum demult, Daniel! Pentru ce? Pentru că se roagă lui Dumnezeu, aşa cum s-au rugat şi strămoşii lor! Dramele creștinilor au început cu Egipt, apoi Siria şi continuă în Irak.
Acum câteva zile scriam despre „De ce Egiptul naşte încă martiri?”. Îmi luasem gândul de la Egipt. Dar ţara Nilului m-a chemat din nou, în această dimineaţă – Vineri, 26 mai 2017, mai mulţi indivizi înarmați deschis vineri focul cu arme automate asupra unui autobuz care se îndrepta spre mănăstirea Sfântul Samuel, la peste 200 kilometri sud de Cairo, potrivit guvernatorului provinciei Minya, unde s-a produs tragedia”, relatează Agerpres.
Gruparea jihadistă Statul Islamic (SI) a revendicat în acestă dimineaţă atacul comis în urmă cu o zi în centrul Egiptului asupra unor creștini, atentat soldat cu moartea a 29 de persoane, între care numeroși copii, conform agenției AMAQ, citată de AFP.
Ultimul bilanț al atacului a ajuns la 29 de morți, conform biroului premierului Sherif Ismail. Ministerul Sănătății a transmis vineri că „un număr mare” de copii se numără printre victime.
Conform Ministerului de Interne, atacatori înarmați și mascați, aflați în trei camionete, au luat cu asalt autobuzul care îi ducea pe creștini la mănăstirea Sfântul Samuel, în provincia Minya, la peste 200 de km sud de Cairo. Atacatorii au fugit apoi.
Liturghie şi Înviere
Creştinii din Egipt împlinesc icoana Sfântului Daniel aruncat în groapa leilor. La propriu. „Ne aflăm într-o nouă eră de persecuţie a creştinilor”, afrimă Rifa’t Bader, un preot ortodox care îşi desfăşura activitatea în Orinet. Îşi desfăşura, pentru că biserica în care slujea a devenit depozit pentru armele islamiştilor Al Nusra: „În ţara mea, 1.400 de ani am trăit în linişte cu musulmanii. O istorie de 1.400 de ani a fost schimbată în doar câteva zile. În satul în care slujeam, au mai rămas doar cinci familii creştine. Nu a fugit nimeni. Pur şi simplu nu mai sunt. În fiecare noapte dispărea cineva, mai ardea câte o casă… se mai auzeau dimineaţa strigăte de disperare! Am fost daţi la lei, precum Daniel din Biblie. În câteva zile, Ninive, Mosul, Kirkuk şi alte localităţi creştine vor deveni un muzeu al creştinismului! Aici au locuit odinioară creştini!”…
JURNAL DE MIGRANT 