Sper să nu ajungem până acolo încât, să ne speriem copiii cu formula „dacă nu stai cuminte, te dau pe mâna teroriştilor”. Pentru că „terorism” şi „terorist” sunt cuvintele ce înlocuiesc formula „bau-bau” în ultimii 15 ani, pe plan mondial.

Sintagma „război contra terorii”, lansată imediat după tragedia din 11 septembrie 2001 – văzută atunci o simplă retorică bombastică – a transformat lumea în iad. La propriu. Cel puţin în ultimii doi ani, nu este lună calendaristică lăsată de la Dumnezeu, în care să nu ne îngrozim de un atentat.

Stai şi te întrebi: eu când urmez? Personal, am fost foarte aproape de cele două mai recente evenimente. Eu şi alte câteva sute de mii de oameni…

Totuşi, plecăm senini de acasă, existând mare posibilitate ca cei dragi ai noştri să fie sunaţi de către o agenţie guvernamentală.

Condamnăm terorismul. Acum vreo patru ani purtam o discuţie cu imamul moschei Carol din Constanţa, din turnul căreia se vede marea şi Dobrogea toată. Sub o iederă umbroasă și lângă un havuz oriental, îmi mărturisea că și el condamna terorismul: „nu sunt musulmani, sunt apostaţi, lepădaţi, eretici, nu îi recunoaștem drept musulmani pe terorişti”. L-am crezut pe cuvânt.

Cu toată  frica ce o purtăm în spate, curentul poate fi privit şi din sens invers. Ne plac teroriştii! Nu glumesc…

Cum puteţi interpreta faptul că ultimele atacuri din Iran – de altfel singurele redate live pe un canal de socializare foarte cunoscut – au avut milioane de vizualizări? În timp util. Adică milioane de oameni au privit live cum oameni ucid cu bună știință alți oameni…

Cel puţin 12 morţi, zeci de răniţi.

Pentru prima oară, agenţia de presă a autointitulatului Stat Islamic îşi revendică atentatele în timp ce acestea sunt în plină desfăşurare. Mai mult, furnizează imagini live de la faţa locului.

Oficialii iranieni au oferit puţine detalii, lucru de aşteptat. Cei şase terorişi, dintre care patru au acţionat la Parlament şi doi la Mausoleu – unul dintre aceştia, se pare, o femeie – fie au fost executaţi, fie s-au detonat.

Poveşti orientale…Însă 1001 de nopţi ale Şeherezadei au ajuns şi în Europa. Poate şi mai departe. Noi le privim tot fiind doar poveşti. Ne consternăm pe moment în faţa televizorului sau al laptopului. Apoi revenim la ale noastre. Pastele cu pesto fierb în bucătărie. Ele sunt realitatea imediată.

Câtă vreme terorismul n-a fost încă definit la nivel global, fiecare îşi permite să defileze cu contraterorismul său. Ori chiar să ne placă să privim la live-uri cu terorişti…