La Londra auzi românește la fiecare pas. Dar, chiar la fiecare pas. De la proximitatea șantierelor interminabile, până la cele mai luxoase hoteluri. Auzi romanește de la români şi de la „neromâni”, oameni ce au îndrăgit limba din Carpaţi.

Am mai povestit despre un indian care te întreabă şi te lasă dezarmat: „Pungă?”

Da, vinde de câţiva ani buni la un magazin cu produse tradiționale românești.

Românește auzi şi de la basarabeni,  dar nu vreau să intru în polemici pe acest subiect. Tot româneşte auzi de la fraţii noștri romi…o „română romani”.

Cu cutiile în brațe întru la Crowne Plaza London Ealing. Livările se fac pe uşa din dos, nu întinăm covorul roșu…

Cu gândul la timpul care se scurge iar la Londra timpul înseamnă bani – banii tăi – dau să intru în bucătărie, când din holul mare, luxos, aud:

„ – Tu ai dat, fa, pomelnic la Sfânta? Păi cum să-ţ ajută Dumnezău? Eu am trimis şi covor persan. Mare cât sufrajeria…

– Nu mai dau fa, să mor eo! De zăşi ani duc cât un ţoloi turcesc şi de câte ori mă duc, biserica tot goală la mitropolie…Când oi videa ţolicul pus la Sfântă, oi trimite altu şi pomelnic…”

Arunc ochii prin crăpătura uşii marelui hotel londonez. Erau la cafea. Pe canapele de piele roșie cu inserție de lemn aurit, într-o etichetă ce amintește de apusa epocă victoriana. Singuri vă puteți da seama cine savura aroma Etiopiei şi a Orientului, în cea mai ploioasă țară posibil…