Migrant, emigrant sau imigrant? O dilemă a trei milioane de români

Privesc la fotografia cu băbuţa şi mă regăsesc. Geanta de rafie, privirea spre încotro, mâna gata de a se ridica şi a purcede la drum, borseta prea modernă pentru baticul de duminică…Unde pleacă la vârsta ei? Niciodată nu ştii capătul drumului…nici ce te face să-i tulburi colbul…colbul Europei.

Vorbim de imigranţi, emigranţi, migranţi, refugiaţi şi aşa mai departe. Este clar, traversăm astăzi o criză a refugiaților. De fapt două lumi, două culturi se ciocnesc. În toată vâltoarea stârnită de refugiați, anul trecut exact pe vremea acesta şi eu eram cu piatra în mână: „să stea în ţara lor, să lase locurile de muncă şi aşa puţine din Europa” spuneam atunci.

Nu mă vedeam niciodată în locul lor, dar iată contextul, viaţa, greşelile vieţii, m-au adus şi pe mine în situaţia lor. Mai rău ca a lor, pentru că lor le era periclitată viaţă – mie şi la cei mai mulți dintre cei plecaţi, căutarea Ierusalimului în altă ţară este un codru de pâine mai alb şi mai pufos…

Acum câteva zile pe un şantier londonez, un Foreman român ne scotea ochii nouă, noilor veniţi: „Am venit într-un tren de marfă şi apoi în cutia de scule a unui camion, fără să ştiu exact unde voi ajunge! Voi aţi luat Blue Air-ul şi vreţi aceiaşi bani ca şi noi?”

Am stat, am rumegat şi oarecum avea dreptate, aceşti oameni şi-au pus  pielea pe băţ…

Statisticile arată că, între anii 1980-1989, peste 16.000 de români au încercat să treacă ilegal graniţa de sud-vest a ţării. Dintre aceştia, 12.000 au fost prinşi, iar din restul de 4.000, nu toţi au scăpat cu viaţă.

Au dormit pe cartoane în gările Europei, deși erau europeni. Dar, tindem să uităm asta!

Dar asta este altă discuţie! Ce sunt eu până la urmă: emigrant, imigrant sau migrant?

Dacă nu ai bibliotecă, apelezi la ce ai – sursele internetului:

EMIGRÁ, emigrez, vb. I. Intranz. A pleca din patrie şi a se stabili (definitiv sau temporar) în altă ţară; a se expatria. – Din fr. émigrer, lat. emigrare.

EMIGRÁ vb. a se expatria, a pribegi, (înv. şi livr.) a se desţăra, (înv.) a se înstrăina. (A fost nevoit să ~.)

IMIGRÁ,  imigrez, vb. I. Intranz. A veni într-o ţară străină pentru a se stabili aici. – Din fr. immigrer, lat. immigrare.

Simplu la prima vedere. Însă ce nu spune DEX-ul on line, dincolo de plecare şi venire, este motivul pribegiei şi  al „desţărării”.

Se pare că varianta „migrant” aduce realitatea dincolo de puterea limitată a cuvintelor – migrantul alege să plece şi să se stabilească, să se mute nu din cauza unei amenințări directe cu persecuția sau moartea, ci în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin găsirea unui loc de muncă în străinătate.

Întrebarea mea este alta: când ne vom întoarce, cum vom fi numiţi?

 

Un gând despre “Migrant, emigrant sau imigrant? O dilemă a trei milioane de români

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s