Da, după multe săptămâni, în sfârşit i-am văzut. În carne şi oase. Mă întorceam de la biserică când, paşnic mă opreşte poliţia. Nu, nici măcar ofiţerii nu erau de-ai pământului. Ca orice migrant, te panichezi, te cauţi de acte şi dai în bâlbâială. Însă ei cucernic mi s-au adresat: „Nu sunteţi în siguranţă în acesta parte de oraş”.
Nu comentez la cele relatate de cei doi domni, ei însă mă văd că sunt dezorientat, mă întreabă unde vreau să ajung, eu zic „acasă”, ei insistă, „unde mai exact”, spun „la doi paşi de aici, în Wembley”. Ei insistă: „Nu sunteţi şi nu vă putem garanta siguranţa…” Eu tot nu înţeleg…când deodată la colţ văd hoarda de englezi: steaguri, fulare, fluiere, alcool cât încape în ambele mâini…Am înţeles, este meci pe Wembley…
Mi se sugerează o rută ocolitoare. Mă conformez cu gând bucuros – după atâta timp am văzut şi eu naţia englezească.
Nu este o exagerare, cel puţin în zonele în care mă învârt eu, nu îi vezi. Ce vezi în schimb este Babilonul, toate neamurile pământului. Predomină însă neamurile Asiei, cu toată India şi neamurile Arabiei…Am să vă povestesc altădată despre indianul care vinde la magazinul românesc şi te ia prin surprindere când te întreabă: „pungă?”
Mă aşteptam că măcar autorităţile să fie sută la sută de naţionalitate şi nu de cetăţenie. Când am fost la interviul pentru obţinerea dreptului la un loc de muncă în Marea Britanie, m-a întâmpinat zâmbitor … un congolez!
La muncă suntem tot aşa…pe continente: patronul – un iranian, la birouri o româncă şi o slovacă, în depozit, un italian, un jamaican, un nepalez, un irlandez rătăcit, un portorican, a mai fost un neozeelandez şi subsemnatul…
Cam aşa stau lucrurile, trist pentru o ţară cu o istorie de asemenea amploare, cred că se răsuceşte în mormânt regele Richard Inimă de Leu…dar este bine atât timp cât noi, imigranţii, plătim pensiile lor şi sistemul de asigurări sociale. Se simt fericiţi, vorba fratelui Facebook când pot sta liniştiţi acasă şi noi să facem muncile cele mai grele şi înjositoare…
Unde stau ascunși, nu ştiu…poate se ascund doar de mine, dar este clar, Anglia sau Londra cel puţin, în manualele nepoţilor noştri se va numi Londonistan!