„Fără Hristos, totul este întuneric şi nebunie”

Parcă nu te mai opreşti din cădere… Mai jos şi tot mai jos. Nu credeai ca tu, om cu toate în regulă, să cazi atât de jos. Şi parcă tot nu te opreşti…Să te vezi în hăul vieţii tale, iar hăul şi râpa să se adâncească de la clipă la clipă. Ai vrea să te agăţi de ceva…

Simţi cum toate se sting în tine. Ploi și Furtună în suflet, Tristețe și Lacrimi, Deznădejde, Regrete, Dezamăgiri, Suferinţa ta, Suferinţa pricinuită celorlalți, care te doare mai tare decât carnea ta ce tremură…toate îţi întunecă cerul vieții tale.

Capătul? Moartea, poate… „Da, este o soluţie!” îţi şopteşte un glas mieros… „Cea mai bună soluţie, vor suferi un pic cei dragi, dar vor uita repede. Crede-mă, este cel mai bine pentru toată lumea…”  Întorci capul… Nimeni. Nimeni trupesc, pentru că dacă ţi-ai pune ochelarii cei duhovnicești, te-ai speria suflete, să vezi ce „armată” este la urechea ta…

Femeile fericite se sinucid la ora cinci

Aveau de toate. Cea mai înstărită familie din satul care mă adoptaseră ca slujitor al stranei bisericii. Nelipsiți de la Sfânta Liturghie. Toată familia. Te uitai la ei, ca familie, şi nu puteai ca tânăr să nu rostești „Aşa aş vrea să ajung şi eu”. Cel puţin eu am spus-o. Recunosc. Era pace şi bunăstare în acea casă. Nu le lipsea nimic: copii realizați, locuri de muncă cu cinste, stare materială, credinţă, milostenii, candela ce nu se stingea niciodată…

Şi totuşi, la ora cinci, întoarsă de la cabinet, ea, doamna doctor, mama casei,…s-a sinucis…

Fără cuvinte a rămas toată comunitatea. Atunci am auzit pentru prima dată cuvântul „Femeile fericite se sinucid la ora cinci (17).” De plictiseală. De prea mult bine. Este ora critică, când te iau gândurile. Şi „stăpânii” gândurilor…Toţi trecem prin astfel de momente în viaţă. Unii recunoaștem, alţii ne vom duce cu gândul în Rai. Să de Dumnezeu să fie aşa!

Deschideți o pagină de internet şi cautați „sinucidere”. Aveţi a vă cruci! În loc să găsești sfaturi care să te ia din brațele morţii şi ale deznădejdii, veți găsi cu totul şi cu totul altceva…

„ce sa iau sa mor repede”

„ce pastile sa iei sa te sinucizi”

„ce sa faci cand vrei sa te sinucizi”

„ce se intampla daca iei multe pastile paracetamol”

„merita sa te sinucizi”

 „ce se intampla daca iei multe pastile ketonal”

„De preferat ar fi ca dupa ce faceti supradoza sa va bagati frumusel la somn”

„as vrea sa mor mai repede ca mam saturat de veata asta va rog faceti ceva!”

„Cum sa mori usor si frumos” | Gânduri pentru sinucigași și pentru …

„DOAR NU OI FI PROST SA MOR CA N-O SA POT SA MAI TRAIESC …”

Derulez şi nu-mi vine sa cred…Nici să te omori oare, nu se mai poate fără internet?

La ce oră se sinucid copii noștri?

S-au făcut valuri legate de Balena Albastră şi cei peste 130 de tineri ce şi-au pus capăt vieţii din cauza şi la sfatul administratorilor acelui joc născut în iadul unui suflet. Tot al unui tânăr..

În discuţia cu reporterii ruşi, Budeikin – principalul administrator şi autorul moral al crimelor , a recunoscut foarte senin: „Da! Nu-ţi face griji, o să înţelegi. Toţi înţeleg. Mor fericiţi. Le dau tot ce nu pot avea în viaţa reală: căldură, înţelegere şi comunicare”, le-a spus acesta jurnaliştilor. Aşa a apărut jocul Balena Albastră, despre care se estimează că a împins la sinucidere peste 130 de adolescenţi până acum. „Cu cât tânărul este mai obosit şi nu doarme noaptea, cu atât mintea lui devine mai accesibilă”, explica Budeikin.

Nu este suficient a scrie pe internet „Sinuciderea este păcat”

Da, o stare de fapt. Acum să deschidem paginile creștine de internet ce au la subiect sinuciderea. Să fim serioşi, la ce îl mai ajută pe tânărul cu juvăţul de gât, informații gen „sinuciderea este cel mai mare păcat pe care un om îl poate săvârşi”? Întrebarea este alta. De ce nu a ajuns acestă informație la tânărul deznădăjduit cu trei luni înainte?

Mă gândesc la cei care atâtnă de un fir de păr, acum în aceste momente, în deznădejdea și lipsa oricărei raze de speranțe. Cei ce s-au sinucis sunt morți! Teologia noastră şi vorbăria noastră nu-i mai ajută cu nimic, nici nu-i mai putem reda familiilor lor!

Aşa este, sinuciderea este o tragedie enormă! Stările sufletești care declanșează acest act merită studiate și tratate.  Pentru că sinuciderea adolescenților este un fenomen în creştere, un fenomen tragic – constituie a doua cauză a mortalităţii tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani.

Suicidul în rândul adolescenţilor denotă prezenţa unei nelinişti profunde, este un strigăt de suferinţă, de disperare şi de ajutor. Dificultatea de a face faţă dezamăgirilor, conflictelor, golului interior, lipsei de idealuri şi de planuri în viaţă, îi determină să perceapă viaţa ca fiind insuportabilă.

Să ne trezim! Suntem cu toţii vinovaţi. Pentru că suntem surzi şi muţi la nevoile lor.

Aţi auzit ce le oferea acel joc sinucigaş? „Căldură, înţelegere şi comunicare”…

Aveţi şi avem copii acasă. Iată rețeta: „CĂLDURĂ, ÎNȚELEGERE ŞI COMUNICARE. Puse în focul dragostei familiale, peste care să se presare, cât cuprinde, îmbrățișarea, rugăciunea şi pomenirea numelui lui Dumnezeu! Atât!