„Lumină lină” sau „lumină veselă”?

Momentul central, de maximă încărcătură duhovnicească al slujbei vecerniei este unirea glasurilor, atât ale clericilor, cât și ale credincioșilor, în cântarea imnului Lumină lină. Cunoscută drept cel mai vechi imn creștin păstrat în slujbele Bisericii Ortodoxe, această cântare vorbește despre Mântuitorul Iisus Hristos – lumina lumii. În vechime, această cântare era intonată la apusul soarelui, când în mijlocul bisericii era adusă o lumânare aprinsă și așezată într-un sfeșnic.

Deși în limba română a fost păstrată denumirea de „Lumină Lină”, cântarea are o altă conotație. În greaca veche, o limbă moartă, care se mai folosește doar în cultul liturgic al Bisericii Ortodoxe din Grecia, această cântare se traduce prin „Lumină veselă”. Astfel, este accentuat caracterul hristologic al cântării – Mântuitorul Iisus Hristos este „lumina aducătoare de bucurie, veselitoare”. Bucuria subliniată de limba greacă face referire la împăcarea săvârșită de Iisus Hristos, dintre Dumnezeu și neamul omenesc, prin Jertfa Sa de pe Cruce.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s