Normal, un homeless, pe românește – un boschetar, nu are pat, deci nu are ce-și aranja… însă este sâmbătă seara și îmi chinui puținul neuron cu realizarea câtorva rânduri despre Evanghelia de mâine, cea a samarineanului milostiv.

Mâine cu toții, vom auzi la Biserică despre tâlharii ce l-au bătut pe săracul om – păcatele din viața noastră, despre samarineanul, chipul Mântuitorului, despre Biserică ca spital duhovnicesc, despre cei doi bănuți dați gazdei – Vechiul și Noul Testament, ori cele două firi ale Mântuitorului, despre Ierihonul păcatului și Ierusalimul virtuții, despre vin și untdelemn, despre Maslul și vindecarea prin credință, despre ura dintre iudei și samarineni… Le învârtim pe aceleași teme, an de an. Slavă Domnului că internetul este plin de predicile înaintașilor. Antonie Plămădeală, Cleopa Ilie, Bartolomeu Anania, Ioanichie Bălan, Nicolae Velimirovici, Sfântul Ioan Gură de Aur.

Cred că Evanghelia din această duminică, ne poate aduce foarte aproape de noi. De propriile trăiri și frământări. Cine zice că nu are, minte. Chiar și stresul că ai de făcut patul mâine dimineață, când te vei trezi, poate constitui un motiv să dormi încordat. Apropo de făcutul patului…

…

Îți plouă și în suflet la Londra, chiar și atunci când nu plouă. Ți se ondulează părul de atâta ploaie și frig. Vorba cuiva, ”aici plouă oblic, de te udă și cu umbrela în mână”.

Totul aici se face în fugă. Nu știu dacă este din cauza frigului sau nu, dar lumea când iese din metrou, practic, o ia la fugă spre locul în care își desfășoară fiecare activitatea. Un singur lucru rămâne static și calm – amărâții ce dorm pe cartoane la metrou. Paradoxal, într-un oraș ce se dorește capitală financiară a lumii, în plin centru, este plin de oameni ai străzii. Rezidenți la propriu.

Cobor în fiecare dimineață într-o stație centrală. Îmi place să am timp, să nu gonesc spre muncă. La ieșirea din metrou mă întâmpină două culcușuri. Aceleași, zi de zi. Unul mai modest – doar câteva cartoane și o pătură. Este un domn, care atunci când trec eu prin acel loc, mereu îl găsesc dormind. Al doilea sălaș, este un pat în toată regula. Cu saltea, cu cearșaf, cu pernă, cu plapumă, cu pătură. Ba chiar și un ursuleț. Ați ghicit – o doamnă este rezidentă.

Pe ea, de cele mai multe ori, o găsesc trează, dar încă în pat, cu ochii în telefon. Probabil își verifică corespondența electronică.

Ieri dimineață, ceva m-a lăsat fără cuvinte – patul doamnei era făcut! Cum adică, făcut? Cerșaful întins, plapuma așezată, perna pusă ca la bunica Floarea, cu un colț ridicat…

Cum este să fii om al străzii și să îți faci patul?

Fericirea începe acum

 

Mirosea a busuioc. Candela nu se stingea niciodată, iar Ceaslovul nu mai avea colțuri la pagini. Încă ceva – patul bunicii mele era mereu ireproșabil făcut. Totul la milimetru. Colțurile la perne erau apretate. Erau unghiuri perfecte. Nici nu știu dacă dormea în el, ori îl ținea așa, de ”fantezie”…

Cu mult timp înainte ca cercetările sociologice americane să trâmbițeze și prin presa noastră, știam că poți schimba lumea începând doar prin a-ți face patul dimineața. Ordinea în viața ta, în gândurile tale, în carieră și în ce mai dorești, poate începe doar prin simplul gest de a-ți face patul. Căutăm literatură de specialitate, mergem la cursuri și prelegeri, dăm apă la moară curentului motivațional, însă începutul cel bun este foarte aproape de noi – fă-ți patul dimineața! Atât!

Este mult? Este puțin? Să ne răspundem fiecare, după tabieturile, lenea sau graba ce ne cuprinde dimineață de dimineață.

Întâlnirea cu doamna de la metrou care, deși este om al străzii, își face patul, a făcut cât toate rândurile motivaționale ce le-am citit în ultimii ani. Indiferent în ce stare ești, dorește-ți să fii bine. Mai bine.

Viața se întâmplă acum, în fiecare moment. Dacă înțelegem asta, mai avem o șansă. A percepe în mod conștient în fiecare moment ce se întâmplă aici și acum și ce anume face acest moment prezent unic – asta înseamnă să trăiești. Este simplu de pus în practică. Oricine poate, trebuie doar să exersezi un pic. Cum? Să ne facem patul dimineața!