Crăciun de Nazarinean

Litera araba Nun de la Nasrani – Nazarinean, peiorativul pentru Masihi, adică creştin. Creștin din Orient. Din Orientul ce a fost odată creștin.

De ce Crăciun de Nazarinean? Pentru că majoritatea creștinilor ce aparțin de Bisericile Vechi Orientale, prăznuiesc praznicul Teofaniei – Nașterea și Botezul Domnului, împreună, într-o singură zi – 7 ianuarie.

Când te gândeşti că aceşti oameni trăiesc de 2.000 de ani în locurile în care s-a născut creştinismul, te cuprind fiorii. Două milenii de istorie, patrimoniu, creație teologică, vetre monahale și spiritualitate subtilă aco­peră viața creștinilor ori­entali. Ei au dat patristicii răsăritene nume de referință, au generat frumuseți liturgice, iconografice și poetice de prim ordin. Ortodoxia ar fi fost săracă fără aceşti creştini. Ioan Damaschin, Efrem şi Issac Sirul, Chiril al Ierusalimului, Roman Melodul sunt personalităţi fără de care credinţa noastră ar fi arătat altfel. Să ne gândim doar la Sfântul Ioan Gură de Aur, antiohian de neam şi cultură, cel a cărui Liturghie o oficiem aproape zilnic. Liturghia s-a născut în Siria!

Aceşti oameni au ceva din sfinţenia sfinţilor. Din neam în neam au fost în cuptorul necazurilor. Au rezistat sub Imperiul Babilonian şi sub cel Persan. Au văzut naşterea Islamului şi Cruciadele. Au reuşit să supravieţuiască chiar şi năvălirii hoardelor lui Ginghis Han sau dictaturii lui Saddam Hussein.

Dramele creștinilor au început cu Siria şi continuă în Irak. Sunt drame pe care Occidentul nici măcar nu şi le poate închipui. Citeam despre soarta credincioşilor din Mosul – Irak: la câteva zile după ce Califatul Islamic a preluat controlul asupra oraşului Mosul, s-a desenat câte un „N” pe fiecare casă de creştin. „N”, de la „nassarah”, cuvântul arab pentru „creştin”. Urlând în portavoci, reprezentanţii miliţiei islamice le-au dat de ştire creştinilor că au la dispoziţie câteva ore ca să aleagă: să se convertească la islam sau să plece. Casele le-au fost confiscate… iar unii au umplut Sinaxarul, ca martiri!

Crăciun cu gust de sirop de orhidee

De pe zidurile bisericii Sfântului Apostol Pavel din Mosul, al doilea oraş ca mărime al Irakului, litera stigmatizantă Nun a fost ştearsă, ca şi urmele profanării; spărturile din vitralii au fost pansate cu hârtie albă, de creştini ajutaţi de vecinii lor musulmani. Azi-noapte aici a fost celebrată, pentru prima oară după patru ani de ocupaţie a ISIS, Liturghia de Crăciun.

În biserica Sfântului Gheorghe din Alep, după cinci ani de explozii, s-au auzit colinde. Un grup de tineri le-a împărţit credincioşilor bileţele, pe care fiecare şi-a scris câte o dorinţă, înălţându-le în lampioane de hârtie spre cerul după multă vreme senin al Siriei.

Anul acesta în Orientul Arab, Crăciunul are gustul unei înghiţituri de sahlab – dulce-amărui, ca siropul de orhidee. Și dulce și amar în același timp. Crăciunul tău, cum a fost?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s