Aplauze Sinodului pentru aplauze – o hotărâre spre bună cuviință

Plin de zel, în plin avânt cuvântător, Ioan preotul antiohienilor, spune Bisericii adunate: De astăzi, propun să nu mai aplaudăm la Liturghie. Pe nimeni și nimic. Poporul extaziat, îl aprobă, aplaudând….

 

Aplauzele s-au născut în Grecia Antică. Teatrul, agora, politica, filosofii, erau instituțiile și persoanele care trăiau și din aplauze. Fiorul elenistic a dus cu el aplauzele și în Orient, la Sfântul Ioan Hrisostom, cel mai notabil cuvântător pe care l-a avut creștinismul. Firește, și el era aplaudat, la finalul omiliei. Poate, ca să scape de păcatul mândriei, dar și de zumzetul și neorânduiala ce se crea, Sfântul și-a dorit să scape de aplauze. Spre binele Bisericii.

Nu știm dacă a scăpat chiar atunci, cert este faptul că aplauzele nu au ajuns până la noi.

Am fost crescuți cu un respect față de participarea la adunarea liturghică. Așa cum nu suntem de acord cu muzica bisericească ce este tendențios interpretată artistic și melodramatic, așa au fost receptate și alte manifestări laice în spațiul Liturghiei. Biserica este biserică: taină, liniște, respect, evlavie, rânduială, cântare lină, bucurie, mireasmă – toate alcătuiesc o stare. O stare vrednică de locul în care Hristos, Domnul, este prezent în mod real, nu icoană, nu închipuire, ci Însuși – Trup și Sânge.

Trebuie să recunoaștem, că au fost locuri – biserici și comunități, unde liniștea tainică a Liturghiei Euharistice era din când în când tulburată. Am asistat la mini concerte, ba un instrument muzical, ba o pianină, ba o capră de anul nou, ba o minivedetă ce s-a fâțâit prin fața Sfântului Altar. Chiar și conferințele ținute în biserici din pricina lipsei unui spațiu adecvat au stârnit rumoare: este bine sau nu ce face părintele la Biserică?

Luate separat, problemele discutate de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în prima sesiune a anului 2018, au părți pozitive dar și unele mai puțin luate în seamă în adevărata implicare. Deși accentual, la prima vedere, cade pe filmările de la nunți și botezuri – deși din comunicatul ulterior ni s-a spus că nu vor fi afectate, punctul central este constituit tocmai de acele manifestări care aduc rumoare în Bisericile noastre.

Hotărârea din 15 februarie 2018 a Sfântului Sinod care stabilește că „filmările în lăcașurile de cult vor fi realizate doar cu acordul Centrelor eparhiale și numai în cazurile în care se dorește evidențierea patrimoniului liturgic și arhitectural -istoric al respectivelor Biserici” nu privește înregistrările audio-video făcute de persoane private cu ocazia unor evenimente religioase importante din viața familiei, așa cum sunt Botezul și Cununia, ci se referă exclusiv la spectacole (teatru, concerte simfonice, operă) și filmări cinematografice.

Hotărârea Sfântului Sinod s-a luat în urma multor sesizări din partea credincioșilor, care înțeleg că lăcașul de cult este un spațiu liturgic sfințit şi sfințitor, nu un spațiu civil-secular.

Ceva, totuși, nu s-a luat în calcul. La Broscăuți biserica este singurul spațiu liturgic și cultural – căminul cultural este bar acum. Ce facem când avem o serbare, un film duhovnicesc de văzut, o personalitate culturală ori ecleziastică ce dorește să vorbească puținilor bătrâni ce mai trăiesc în sat? Folosim ori ba biserica ca spațiu cultural? Încă un aspect, pastoral de această data: de zeci de ani, și părintele din trecut și părintele ce este în sat de 30 de ani, au primit urătorii de anul nou, colindătorii, jianul, junii și alte tradiționale practice, frumoase de altfel, in biserica, dupa Litutghie. Ce face părintele de Anul Nou 2018? Îi mai primește la biserică să-și verse cuvintele de urătură? Sinodul îi interzice, dar oamenii așa au prins, din moși strămoși…

Așadar, ca și părere personala, hotărârea sinodală trebuie privită de la comunitate la comunitate. Sigur, Sinodul Bisericii noastre a luat această bine venită măsură, cu dorința de aduce armonia liturgică în locurile în care au apărut derapaje. De restul cazurilor, cultura nu trebuie separate de Cultul liturgic, pentru că amândouă, una din alta, izvorăsc din Harul Duhului Sfânt.

Să nu aplaudați, vă rog…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s