Bunicile noastre gârbove – cu faţa spre pământ dar cu inima-n Cer

JURNAL DE MIGRANT

Nu pot să o şterg de pe retină…Stătea într-un bordei de doi coţi şi-o palmă, de nu-ţi venea să intri deodată cu ea, de frică că nu o să încapi dimpreună cu băbuța. Iar când intrai, te mira spaţiul generos al chiliuţei.

Chiliuţă pentru că ea, bunica Maria Bodea din satul Gâşteni, trăia ca măicuţă. Nu avea mănăstire, dar avea chilie de mănăstire şi era nelipsită de la biserică.

Făcea cele mai gustoase prescuri din care m-am împărtăşit vreodată. Dacă o vedeai, nu puteai crede că din mâinile sale iese pâinea euharistică…avea forma întorsă a literei „L”.

Faţa-i era perpendiculară pământului, ridicându-se la mai puţin de jumătate de metru. Da, era gârbovă…Nu-i vedeai faţa, era întotdeuna „în pământ”.

Aşa o ştia satul. Aşa o ştia părintele, desi venise în parohie în urmă cu 15 ani…iar bunica Maria, era tot bunică şi tot gârbovă!

Ani la rând m-am rugat lângă…

Vezi articolul original 480 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s