20 din 444. Poveşti cu doctorate de carton

20 din 444. Sunt nişte cifre date ieri, publicului amator de ştiri şi pâine.

Cu toate că mi-am promis că paginile Jurnalului nu vor avea „purceluşi” de cerneală cu iz de politică ori publicitate, tastele scriu acum aproape singure.

De indignare. De munca a trei ani, pe care cu tot dragul şi toată dăruirea, am desfăşurat-o în cadrul unor studii, numite pretențios „doctorale”.

Nu de dragul meu scriu aceste rânduri, ci de dragul celor care s-au sacrificat dimpreună cu mine. Să vă povestesc cum, familist fiind, timp de trei ani, nu am ştiu că am bebeluş acasă? Cum nopţi la rândul, soţia mea şi-a obosit ochii corectând un text, pe care eu nu mai aveam timp şi răbdare, că să mai trec prin el încă o dată? Toată acestă sforţare, a fost ca să termin în termen. Fără prelungiri. Adică fără alte cheltuieli imense. Şi a fost darul lui Dumnezeu, căci toată munca a fost dusă la capăt. Cu bine.

Da, am un doctorat. Însă e unul de carton, pentru că va rămâne undeva, pe un raft prăfuit de bibliotecă.

În primele zile după, am fost mândru de mine. Şi de realizarea mea, la care vă spun cu toată seriozitatea, că am muncit de mi-au ieşit ochii.

Aşa, ca o clepsidră, din care se scurge nisipul, şi din mine a început să curgă „mândria doctoratului”. A venit destul de repede timpul în care mă gândeam de două ori înainte de a spune că sunt „doctor” în ceva.
A mai trecut un timp şi a început să îmi fie ruşine că am făcut un doctorat. Dacă l-aş putea ascunde, ar fi perfect…

De ce? Pai, deschideți în ultimul an o pagină de cotidian naţional românesc, în orice zi vă doriţi, şi veţi găsi cel puţin o ştire despre un plagiat şi un plagiator.

Da, ne-am pierdut încrederea. Fiindcă doctoratul a fost discreditat și a ajuns să fie obiectul ironiei și al batjocurii unanime. De fapt, de la badea Gheorghe ce-şi face veacul la crâșma satului, unde turuie non stop televizorul NEI, până la managerul de internațională, toți sunt convinși că un doctorat nu e cine știe ce. Şi au dreptate…

20 din 444. Comisia de specialitate care a analizat teza de doctorat a doamnei Laurei Codruţa Kovesi, a decis menţinerea titlului de doctor a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Să fie sănătoasă şi să se bucure de titlu. Şi de diploma din ramă…

Indignarea îmi vine din altă parte – pasajele ce pot fi considerate plagiat reprezintă circa 20 de pagini din 444. Fără a fi analizat conținutul științific al lucrării, ci doar forma în care a fost redactată…Vedeți nuanța, au verificat-o la virgule şi ghilimele, la „apud” şi „op.cit.”, la „idem” şi „ibidem”. Dar nu au verificat încă conținutul de idei.

 Şi cu toate acestea, au găsit 20 de pagini furate…

Adică pe românește – a furat dar nu prea… Cum ar spune Anton Pann : „După ce au furat caii, în zadar încui grajdul…

20 din 444. „Ori fură, ori ține sacul, e tot lotru”

A fura idei originale ale altuia şi a le vinde ca fiind ale tale, este grav. Indiferent dacă este o idee, ori 1000. 20 din 444, un este o scuză, pentru că o teză de doctorat înseamnă o contribuție originală a cuiva într-un anumit domeniu.

20 din 444, mă doare. Tare. Mă doare de durerea şi sacrificiile colegilor mei, care au muncit cu adevărat. Care au scos în trei ani o minune de lucrare, chinuindu-se cu o bursă din care nici măcar nu îţi puteai plăti abonamentul la o mare bibliotecă on-line.

Li s-a cerut cercetare. Şi cu banul propriu, rupt din gura familiei şi-au cumpărat cărţi şi dicţionare. Şi-au pus prietenii la muncă şi familia la foame…

Da, mă doare 20 din 444…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s