Gunoierii creștini din Cairo – „Citesc în gunoaie, cum alţii citesc în stele”

Câţi oameni mulțumiți întâlniți în călătoria unei zile? Mulțumiți de ei, de starea lor sufletească, de carieră, de situația familiei ori de cea financiară?

Cu siguranţă, mulţi dintre noi, într-o dimineaţă agitată, cu ochii în şifonierul ticsit, am spus: „Nu mai am cu ce să mă îmbrac!”, ori în faţa frigiderului plin: „Nu este nimic de mâncare în casa asta!”.

Sunt frământări care, într-un fel sau altul, ne cuprind şi pe noi – oameni trăitori într-o societate care ne învață să căutăm mereu şi mereu mai mult şi mai bine. Pentru că Fericirea sau Nefericirea noastră ţin de starea de mulţumire pe care o păstrăm în suflet.

Însă, nu ne gândim că starea noastră continuă de nemulţumire ajunge până la Dumnezeu! Nemulțumiți de noi înșine și de cei din jur, suntem nemulţumiți de darurile lui Dumnezeu revărsate din belşug asupra noastră.

Fericirea din gunoi

În lumea noastră nemulțumirea crește paralel cu starea noastră socială şi economică. Statistic cei mai nemulțumiți oamenii se regăsesc în aglomerațiile urbane, în marile centre financiare. Atunci, unde găsim oamenii cei ce au în buzunarul de la piept, mulțumirea?

Nici eu nu ştiu să vă răspund…Însă am întâlnit în căutările mele orientale, un loc în care trăiesc oameni mulţumiţi. De fapt, cel mai murdar loc al planetei – groapa de gunoi a marelui oraş Cairo. Cum să găseşti oameni mulţumiţi la o groapă de gunoi? Veți fi uimiţi…

Acești oameni recilează ce se poate în acele condiţii, iar veniturile le încredințează starețului unei mănăstiri. Toate veniturile! Absolut toate! În sud-estul capitalei Egiptului, trăiesc gunoierii copţi, la poalele Muntelui Muqattam, unde şapte biserici săpate în piatră sunt închinate Sfântului Samaan Al-Kharaz  – Simeon Tăbăcarul, Făcătorul de Minuni.

Comunitatea din Zabbalin, care, în arabă, chiar asta înseamnă –  gunoieri e creştin coptă şi, din puţinul pe care îl câştigă adunând şi reciclând gunoaiele metropolei, ajută complexul bisericesc să hrănească năpăstuiţii soartei. Creştini, musulmani şi zoroastrişti, fără deosebire!

Gunoi şi stele

Marile companii transnaţionale, supertehnologizate, au început să îi concureze pe amărâţii care încă îşi mai cară obiectul muncii cu magari înhămaţi la căruţe. În curînd, le vor lua şi pâinea asta amară de la gură.

Acolo, la Zabbalin, sub Muqattam, doar Sfântul Simeon mai poate face o minune pentru cele vreo douăzeci de mii de suflete care scurmă, de la răsărit la apus, în drojdia oraşului.

 Citesc în gunoaie, cum alţii citesc în stele. Câți dintre noi ne-am vedea adunând gunoaie pentru alţii pe care nici nu îi cunoaştem? Rămâne să ne răspundem, iar răspunsul să-l ţinem doar pentru noi…

Mulţumirea este, prin urmare, rezultatul unei inimi care se sprijină pe Dumnezeu. Este sufletul ce se bucură de pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Este acea bucurie care izvorăşte din privirea oricărui lucru mărunt, primit ca dar nepreţuit de la Dumnezeu. La fel ca și în cazul gunoierilor din Zabbalin,  avem nevoie doar de dragoste pentru aproapele, ca să fim mulţumiţi şi implicit fericiţi! Restul vor veni de la Sine, adică de la Dumnezeu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s