Mavra lor şi Mavra noastră. Sfintele Munţilor

Pe moşul Nikos de la biserica cipriotă din Londra, îl știu mulţi români. Zdrențăros, cu părul neîngrijit, aşa ca un Sfânt cerșetor. Îmi amintește de Lumânărică al Iaşului, despre care sper să vă pot povesti în alte rânduri.

Bâtrânul ce tulbură liniştea slujbelor de la Biserica Sfântului Nectarie, are ceva aparte. La început te deranjează prezenţa sa. Este sâcâitoare. Până îşi scoate comoara ce o poartă cu dânsul – icoana Sfinte Mavra. O scoate din sân ori dintr-o sacoşă soiasă şi te pune, vrând-nevrând să o săruţi. Apoi îţi ia mâna dreaptă şi o aşează pe icoană, bolborosind în greceşte, o rugăciune. Este un spectacol colorat, pentru unii, însă multe dintre doamnele românce mi-au povestit că rugăciunea „cerșetorului” Nikos le-a adus un strop de linişte.

Nu am scăpat nici eu…M-a urmărit mai multe seri de marți. Până m-a așteptat la ieșire: „O cunoști pe Sfânta Mavra?” „Da, e româncă de a mea. A trăit pe cel mai înalt munte din regiunea mea, Moldova. Pe Ceahlău!”

A căscat ochii la mine. Mari. Şi a rămas fără cuvinte. Apoi a fugit, fără să dea vreo explicație. Mă așteptam să fiu şi eu „exorcizat” cu mâna pe icoana Sfintei…

Nu am scăpat. În marţea următoare, Nikos mă aștepta cu un zâmbet mare: „Nu este a voastră. A trăit în Egipt.” Am rămas eu fără cuvinte….

Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra

Sinaxarul zilei de 3 mai, pomenește pe Sfinţii Mucenici Timotei şi Mavra, trăitori în Egiptul secolului al III-lea. Sfântul Timotei era citețul bisericii, având în grijă principalele manuscrise de pe care se săvârșeau sfintele Slujbe. Cunoștea foarte bine valoarea sfintelor cărți, de aceea a refuzat să le predea lui Arrian, guvernatorul roman. După această curajoasă mărturisire, Sfântul Timotei a pătimit mult: i-au străpuns urechile și i-au fost scoși ochii.

A fost adusă înainte soția sa,  Mavra, cu care se căsătorise de numai 20 de zile, ca să îl convingă să se lepede de Hristos. Însă faptele s-au petrecut altfel – Timotei a convins-o pe Mavra să mărturisească și ea credința în Hristos.

În cele din urmă au fost amândoi răstigniți, fiind lăsaţi pe cruce timp de zece zile. Au primit cununa muceniciei, păşind în Împărăţia lui Dumnezeu în ziua de 3 mai, aşa cum menţionează actul martiric.

Cultul acestor sfinţi ai Bisericii Alexandriei s-a dezvoltat în mod deosebit în altă parte a lumii, faţa de locul pătimirii. Până astăzi, credincioşii ciprioţi au o mare evlavie la Sfânta Mavra. Aşa, ca la o Sfânta naţională, după cum noi românii avem evlavie la Sfânta Parascheva de la Iaşi.

În localitatea Koilani se găsesc referiri la Sfânta Mavra, încă din perioada medievală. O mănăstire din localitate se mândrește cu o icoană făcătoare de minuni, o peşteră şi un izvor al Sfintei Mavra. Şi cu icoana londoneză a bătrânului Nikos…

 Sfânta Mavra Carpatina

Pomenită în rândul Cuvioaselor ce s-au născut duhovnicește din spiţa neamului românesc, Sfânta de pe Ceahlău, este Mavra noastră. Nu are o zi de pomenire sau de cinstire. Singurele informații le găsim în osteneala cărturărească a părintelui Ioanichie Bălan de la Sihăstria. Ştim despre ea că a trăit undeva la mijlocul secolului al XVIII-lea, într-o sihăstrie de pe muntele Ceahlău.

Ajungând ca de 20 de ani şi rănindu-i-se inima pentru dragostea lui Hristos, a renunţat la cele trecătoare şi, părăsind casa părintească, a ales pe cele veşnice, adică viaţa smerită călugărească. Mai întâi s-a nevoit în obştea de maici a Schitului Silvestru. După câţiva ani a luat schima monahală, primind numele de Mavra, în locul celui de botez, Maria. Şi era maica Mavra foarte nevoitoare, blândă şi smerită, iubind cel mai mult tăcerea, biserica şi neîncetata rugăciune. Dormea câteva ore pe scaun, făcea sute de metanii, mânca o dată pe zi, seara, şi se mulţumea cu câţiva pesmeţi muiaţi în apă şi cu puţine legume.

Dorind mai multă linişte, fericita Mavra şi-a făcut în apropiere o mică chilie din lemn şi pământ. Ziua lua parte la biserică şi făcea ascultare în schit, iar noaptea se nevoia aici cu neştiute osteneli duhovniceşti. Şi a sporit Cuvioasa Mavra atât de mult în acest rai al rugăciunii şi liniştii, încât şi păsările cerului şi animalele pădurii o iubeau şi se îmblânzeau în faţa ei. Cel mai mult o cinsteau căprioarele. Spun bătrânii din jurul Ceahlăului că fericita Mavra mergea totdeauna pe cale, pe potecile muntelui şi chiar prin sate, cu o căprioară după ea. De la Schitul lui Silvestru, Cuvioasa Mavra s-a retras la şi mai aspră nevoinţă, într-o poiană sub vârful Ceahlăului, numită Ponoare. Aici era singură cu Dumnezeu. Numai iubita ei căprioară, ca o ucenică vrednică ce-i era, o însoţea, iar mâna Domnului o acoperea de tot răul. Şi se nevoia fericita, ca o adevărată mireasă a lui Hristos, pe Muntele Ceahlău, răbdând cu tărie frigul iute, vânturile şi zăpezile mari, ca şi focul ispitelor de tot felul, căci aici se lupta faţă în faţă cu diavolul, cu gândurile şi cu neputinţele firii.

Simţindu-şi aproape obştescul sfârşit, a cerut Preacuratele Taine, apoi, chemând în jurul ei toate ucenicele, le-a dat multe sfaturi duhovniceşti şi sărutarea cea mai de pe urmă, vărsând multe lacrimi.

După puţin timp au aflat-o în chilie adormită în Domnul şi, plângând-o toate călugăriţele de sub Ceahlău, au îngropat-o în Poiana de la Ponoare. Moaştele ei, ca şi ale atâtor nevoitoare, se află tăinuite aici în „Poiana Maicilor” până la sfârşitul veacurilor, iar sufletul ei se desfătează cu ceata sfinţilor în cer.”

3 Mai – o posibilă zi de prăznuire a Sfintei Mavra din Carpaţi

Sfânta Mavra din Carpați. O sfântă despre care noi, românii ar trebui să fim mai legaţi. Din păcate încă nu avem o canonizare oficială şi nicio dată de prăznuire. Practica liturgică a statornicit ca pentru Sfinţii la care nu se ştiu data morţii sau a mutării moaştelor, pomenirea să fie făcută atunci când Biserica prăznuiește pe un alt Sfânt cu același nume. Dacă fraţii noştri ciprioţi o cinstesc pe Sfânta Mavra pe 3 mai, oare nu ar fi potrivit ca şi noi, românii, să ne gândim în acestă zi, la Mavra noastră?

Eu, de aici, de la Londra am „călătorit” cu rugăciunea în iubita mea Moldovă. Gândul şi rugăcinea a fost îndreptată spre Mavra din Carapaţi. Mavra noastră, a românilor…

„Sfânta Cuvioasă Maică Mavra din Carpaţi, roagă-te pentru noi!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s