O seară de vineri la Damasc

Lumea s-a născut în Orient. Dumnezeu S-a născut în Orient.

Te-am adus astăzi la Damasc ca să-ţi arăt prima stea a lumii. Încă străluceşte…

Fistic prăjit, aburi de ghimbir care ies din plăcinte, lavandă, izul iute al prafului de puşcă din cartuşele calde încă, adiere de rodii, damf gros de Kibbeh – miel tocat amestecat cu grâu macinat, miresme de ambră şi mosc. Şi aroma jilavă, neliniştitoare, a nopţii care pândeşte oraşul, ca o vulpe din deşert.

Un oraş ruină. Un oraş care se roagă…

Prima rugăciune

Încă ne rugăm pentru catedrala acesta, oraşul acesta, ţara acesta…”, rosteşte diaconul la vecernia de vineri seara, în Catedrala Patriarhiei Antiohiei şi a Întregului Orient, „Al Mariamia”, dupa cum este numită în popor. A fost construită în secolul al II-lea. Pe atunci, marea majoritate a ţărilor europene nici măcar nu existau ca neam…

În anul 614, când Ierusalimul a fost cucerit de armata perşilor, creştinii au început să-şi ascundă comorile duhovniceşti. Racla cu cinstitele Moaşte ale Sfântului Ioan Botezatorul, a fost aşezată într-un cufăr din lemn, împreună cu un pergament scris în limba greacă, şi ascunsă sub podeaua catedrale. Ascunsă pe veci.

A două rugăciune

„Abwoon d’bwashmaya, nethqadash shmakh, YHVH Yahawa”, citeşte rabinul Venniamin… Pentru micuţa comunitate din Harat al-Yahoud – cartierul evreiesc din Damasc, a venit Pesahul, praznicul ieşirii din robie. E Yom Revi`i – ziua a patra a săptămânii, luna Nisan, anul 5771 – socotit de la Facerea Lumii.

Rugăciunea a III-a

„Subhaanaka-llaahumma uua bi-hamdika uua tabaaraka-smuka uua ta”alaa geadduka uua laa ‘ilaaha ghairuka(Cât de Slăvit eşti Tu, o, Allah, şi Ţie ţi se cuvine toată Lauda! Binecuvântat este numele Tău şi măreţ este rangul Tău şi nu există altă divinitate în afară de Tine!)

Pentru musulmanii din oraşul vechi a început Yawm al-Arba’aa’ – ziua a patra a săptămânii, luna Rabī` ath-Thānī, anul 1432, socotit de la Hegira.

În Moscheea Omayyad, capul profetului Yaḥyā ibn Zakarīyā – Ioan Botezătorul, fiul lui Zaharia – se odihneşte pe tipsia de aur a destinului său.

O seară de vineri, banală, la Damasc…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s