Citim doar titluri. Ori citim în diagonală. Pentru că ni s-a scurtat răbdarea și puterea de a duce la capăt lecturarea unui text. Și nu suntem noi de vină, ci avalanșa mediatică de care suntem asaltați, sufocați, câteodată poate și agresați. Lipsa timpului, titlurile de doi bani, slaba calitate a presei contemporane, toate la un loc duc la răpirea bucuriei pe care ne-o poate aduce o călătorie în împărăția cuvintelor scrise.

Doar o constatare. Ca să schimbăm un pic lucrurile, Jurnal de Migrant, vine cu o provocare – texte scurte, chiar foarte scurte, ce pot fi citite în 60 de secunde. Ce poți face cu 60 de secunde? O mulțime de lucruri…

Ideea nu este una originală, am găsit-o într-un ziar uitat într-un metrou londonez. Dacă se poate la case atât de mari, de ce nu am putea încerca și noi să citim în 60 de secunde, viețile Sfinților lui Dumnezeu, povestiri și povești, adevăruri de credință sau cuvinte din pridvor?

Deci, potriviți-vă ceasurile și să pornim pe cale. Ocrotitor ni-l luăm la această nouă etichetă marca Jurnal de Migrant – ce se va intitula scurt 60 de secunde, tocmai pe Sfântul Luca al Crimeii.

„Dacă nu poți să faci pentru oameni un bine mare, străduiește-te să faci măcar unul mic!”

Ne acuză lumea, pe noi bisericoșii și baticoasele, ba că venim din evul mediu, ba că suntem împotriva științei și modernității, ba că avem o gândire învechită ce nu face bine societății.

Iar noi sărim repede și ne dezvinovățim. Ori ne lepădăm, precum Petru. Însă, ce dezvinovățire mai bună putem aduce, decât exemplul Sfântului Luca al Crimeii. Doctor de carieră, a cărei operă este până astăzi neegalată, soț și tată, monah și ierarh, deținut politic și savant în același timp, într-un cuvânt Sfântul Luca din Simferopol.

A fost un om de știință vestit al vremurilor sale. Fiind profesor de chirurgie, era foarte apreciat în lumea medicală pentru descoperirile sale. El refuza să opereze fără să se roage în fața unei icoane a Maicii Domnului din sala de operație. Când oficialitățile comuniste au dat jos icoana, doctorul Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi așezată la locul ei.

Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă. Era o rușine să te numești creștin și credincios. Deși era o somitate în lumea medicală a vremii, doctorul Valentin Felix Voino-Iaseneţki și-a luat o misiune ce îi va schimba o lume întreagă – mărturisirea și slujirea lui Dumnezeu. Din această pricină, în ciuda uriașelor sale realizări medicale și științifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temnițe, chinuit vreme de 11 ani, prin Siberia și alte locuri cumplite.

A izbutit să redeschidă multe biserici închise de comuniști, i-a întărit pe credincioși și a adus pe mulți alții la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, a salvat mii de vieți. În anul 1956, Sfântul Luca a orbit complet, dar a continuat să săvârșească Liturghia, pe care o știa pe de rost.

După o viață de realizări medicale și lupte duhovnicești în mărturisirea dreptei credințe, Sfântul Luca a trecut la Domnul în ziua de 11 iunie 1961.

A trecut la Domnul, însă nu a lipsit și nu lipsește din mijlocul Bisericii lui Hristos. A rămas, până astzi, același doctor, ba chiar mai bun și mai minunat. Sfântul Luca dincolo de chipul din icoană, este o prezență pe care fiecare dintre noi și l-ar dori ca prieten. Pentru veșnicie!