Spune-mi cum ai murit, ca să-ți spun cum ai trăit – Paisie de la Neamț

Sfântul Paisie de la Neamţ sau Sfântul Paisie Velicicovschi a fost cea mai mare personalitate a Ortodoxiei în secolul al XVIII-lea. Viaţa a trăit-o în sfântă simplitate şi la fel i-a fost şi trecerea la Domnul.

Sfântul Paisie de la Neamţ sau Sfântul Paisie Velicicovschi a fost cea mai mare personalitate a Ortodoxiei în secolul al XVIII-lea. Înnoitor al monahismului românesc, autor al primei Filocalii cunoscute, restaurator al mănăstirilor Dragomirna, Secu şi Neamţ, Sfântul Paisie a influenţat o întreagă epocă. În timp ce Europa căuta Renaşterea şi Iluminismul francez, în munţii Neamţului, un bătrânel a reaşezat isihasmul şi practica rugăciunii neîncetate în întreaga lume ortodoxă.

Viaţa a trăit-o în sfântă simplitate. Deşi conducea o obşte de aproape o mie de călugări, sfântul era slujitorul tuturor. Era primul la biserică, ieşea cel din urmă din casa Domnului şi la fel se întâmpla şi cu treburile din gospodăria lavrei.

Aceeaşi simplitate prin care şi-a trăit viaţa a dus-o cu sine, până la mormânt. Iată cum descriu ucenicii trecerea la Domnul a marelui stareţ: „La 72 de ani, cuviosul nostru stariţu, lucra neobosit la scrisori, la viaţa svinţilor, primind vizitatori de dimineaţă până la amiază. Iar după prânzu, venea la dânsul duhovnicul cu care îl apuca vecernia. Însă, după cinci novembrie 1794, simţi o slăbiciune şi trebui să se culce în pat. Duminică i se făcu mai bine şi dori să asculte dumnezeiasca Leturghie. Venind în biserică, el şezu în locul obişnuit. În timpul priceasnăi a intratu în Altaru şi se împărtăşi cu dumnezăieştile Taine. Apoi, simţi slăbiciune, încât abia a fost în stare să se întoarcă la chilie, susţinut de către fraţi. A patra zi, ceru din nou să fie împărtăşit cu Svintele Taine. Apoi chemă la sine pe doi dintre duhovnicii cei bătrâni, Sofronie şi Silvestru, trimise prin ei pace şi binecuvântare la toată obştea. După aceia, în pace şi cu bucurie adormi întru Domnul la 15 novembrie 1794. Îndată după moarte a fostu anunţat mitropolitul Iacov de la Iaşi. Din pricina bolii, acesta desemnă pe Kir Veniamin la Huşilor să vină la pogribanie. Când se răspândi ştirea despre moartea sfântului, Neamţu se umplu de norod, mireni şi monahi, preoţi fără număr şi fără să mai aştepte, a patra zi îl îngropară în biserica cea mare, în partea dreaptă, la intrare.

A doua zi, sosi şi kir Veniamin Costachi, care sluji Liturghie şi panahidă reposatului ieroschiarhimandrit Paisie, stareţul Neamţului şi Secului“.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s