Nu am să uit niciodată farmecul orelor de bizantinologie din uitatul palat al Sturzeștilor, din inima Moldovei. O lume tainică ți se revărsa la picioare. În T17. Traian, împăratul, defila alături de dinastia Macedoneană. Ioan Hrisostomul și Ioan Damschinul îți deveneau parteneri de călătorie. Să nu mai vorbim de femeile împărătese: Zoe Karbonopsina, sângeroasa Irina și Sfânta Teodora…

Lumea apusă devenea un prezent astăzi. Din povestirile unui om care te fascina – profesorul Emilian Popescu. Țin și acum minte cum și-a început cursul din ziua de 14 noiembrie: Copii – deși sala era plină de preoți și oameni în toată firea, știți voi cine ne-a creștinat pe noi, românii?

Am rămas fără foarte multe cuvinte, când profesorul cu accent de bucureștean ne-a adăugat între părinții noștri duhovnicești și pe Sfântul Filip. Să fie Filip, din Faptele Apostolilor unul din născătorii creștinismului nostru?

Filip – apropiatul Apostolului Andrei

Cu rare excepții, apostolicitatea creștinismului romînesc a fost abordată până de curând doar în legatură cu propovăduirea Cuvântului Evangheliei în Dobrogea de catre Sfântul Andrei.

Cel mai vechi izvor care atestă propovăduirea Sfântului Filip în Scythia este Calendarul gotic. Ziua de 15 noiembrie era consacrată cinstirii lui, cu precizarea că a murit la Hierapolis. După învățatul german H. Achelis, unul dintre primii editori și comentatori, Calendarul ar fi fost alcatuit în Thracia, unde goților refugiati din nordul Dunarii le-a fost acordat azil aici de către împaratul Theodosie I prin anul 380. Astfel, înscrierea în el a Sfintilor Apostoli Andrei si Filip, împreună s-ar fi putut face mai devreme de sfarsitul secolului al IV-lea păstrând amintirea relativ proaspătă a locuitorilor din Dobrogea.

Martirologiul lui Ado, un document occidental, pomenește în ziua de 1 mai: Nașterea spre viața veșnică a sfinților apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credință în Hristos aproape (întreaga) Sciție și a așezat acolo diaconi, preoți și episcopi, s-a întors în Asia, unde neslăbind să predice con­tinuu câțiva ani și supunându-se mereu unor nevoințe pioase, a câștigat o  mulțime de neamuri, punând-o în slujba lui Hristos și care a adormit în ce­tatea Hierapolis, cu sfârșit bun, fiind înmormântat cu parinții săi.

Textul citat cuprinde două mențiuni importante: locul de misiune, anume Scythia, propovăduirea încununată aici cu instituirea clerului: episcopi, preoți și diaconi. Interesant este că se vorbește de mai mulți episcopi.

Elementul principal din acest text este mentionarea Scythiei ca arie de misiune a Sfantului Apostol Filip. Ar fi aceasta cea de a treia atestare in doc­umente, a caror valoare nu poate fi contestata: Calendarul gotic, Martirologiul lui Adon si al lui Usuard. Lor li se adauga scrieri apocrife, fiecare cu un sambure de adevar, dar pentru acceptarea apostolatului sfantului Filip in Scythia putem face abstractie de ele. Merita insa si acestea sa fie analizate si culese stirile credibile din ele.

Apostolatul Sfantului Filip în Scythia trebuie privit drept ceva normal în contextul colaborării la misiune dintre apostoli. Așa a procedat Sfântul Petru, fiind ajutat de fratele sau Andrei în misiunea din Asia, Pont, Galatia, Cappadocia și Bithynia. Tot așa și Sfantul Andrei l-a ajutat pe Filip, con­cetățeanul și prietenul său în misiunea desfășurată de acesta în Frigia. Întrajutorarea în evanghelizarea nea­murilor este rod al dragostei creștine, putem admite că Filip ar fi putut însoți pe părintele nostru în credință, Andrei Apostolul.

Și apoi să nu uităm că și Scriptura ne relatează o legătură între cei doi apostoli. Când Mântuitorul a înmulțit cele cinci pâini și cei doi pesti, Andrei și Filip au fost amândoi protagoniști (In. 6, 4-9), iar când evreii eleniști au dorit să meargă la Iisus, l-au abordat mai întâi pe Filip, acesta mergând la Andrei să intervină împreună sa fie primiți (In. 12, 20-22).

Valoarea acestor documente, care vorbesc de misiunea Sfântului Filip în Scythia, ne încredintează ca nu trebuie să ne mai îndoim a spune: Sfântul Filip este cel de-al doilea apostol care a sfințit pământul românesc. Și apoi ce este rău în a avea pe lângă un Părinte și un Unchi în cele duhovnicești?