Sfântul Antonie cel Mare și plictiseala cea de toate zilele

Eu niciodată nu mă plictisesc. Dar niciodată! Afară plouă…așa nu m-aș ridica din așternuturile calde și mirositoare a flori din Orient…Dar este cu trebuie. Astăzi îmi schimb telefonul – are deja câteva luni. Au apărut generații noi și cred că m-am plictisit de el…

Sunt două tablouri opuse, dar atât de asemănătoare. Amândouă conțin cuvântul plictiseală. De câte ori nu am auzit sau nu am folosit expresia mă plictisesc!? Când te plictiseşti, parcă şi timpul trece mai greu, te simţi parcă blocat şi uneori, în astfel de momente, ajungem chiar să fim copleşiţi de o stare de tristeţe sau nervozitate.

Spunea cineva că plictiseala lungește ziua și scurtează viața. O ispită contemporană?

Cu siguranță că nu. Și marele Antonie în sărăcia pustiului și în neștiința sa de carte a avut de furcă cu plictiseala:

Sfântul ava Antonie, șezând odată în deșert, a fost cuprins de plictiseală și de o mare întunecare de gânduri. Și zicea către Dumnezeu: Doamne, vreau să mă mântuiesc și nu mă lasă gândurile. Ce voi face în necazul meu? Cum mă voi mântui? Și, sculându-se puțin, a ieșit afară, și a văzut pe cineva ca pe sine șezând și lucrând, apoi sculându-se de la lucru și rugându-se, apoi iarăși șezând și împletind funia, apoi iarăși sculându-se la rugăciune. Acesta era un înger al Domnului trimis spre îndreptarea și încredințarea lui Antonie. Și a auzit pe înger zicându-i: Fă așa și te vei mântui. Iar el, auzind aceasta, a luat multă bucurie și îndrăzneală; și făcând așa se mântuia.

Copiii nu se plictisesc. Sau se plictisesc mai greu. Oamenii mari însă, începând din adolescență, încep să o facă. Cred că ne pierdem inocența copilăriei, bucuria pură, nevinovată, de a descoperi lumea. Deja „când te faci mare” un motiv pentru care ne plictisim este această pierdere a copilăriei, ieșirea din viața fără griji în care ne minunam pentru orice.

Ne plictisim pentru că fiecare se concentrează pe sinele propriu. Asta înseamnă că suntem egoiști, neînstare să ne deschidem sufletește către alte persoane, care ne-ar putea transmite ceva din bucuria lor de a trăi, din meșteșugul lor de a face din viață o poveste interesantă.

Soluția Sfântului Antonie? Începe să faci ceva. Nou.Vechi. Orice. Dar fă! Un proiect, oricât de mic, dacă te implică suficient, poate fi gura de aer de care ai nevoie. Da, pentru că munca ne dă sens. Restul va veni de la Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s