Sfântul Iosif cel Milostiv al Moldovei – părintele Bibliotecii Academiei Române

 Pentru că se apropie ziua de pomenire, prima pomenire ca Sfânt al lui Dumnezeu, a Mitropolitului Iosif Naniescu  – Sfântul Iosif cel Milostiv al Moldovei, filele jurnalului vă propun pentru câteva zile, pagini de pateric. Pagini dintr-o viață sfântă, închinată lui Hristos, închinată săracilor și amărâților, închinată Moldovei și Iașilor, închinată ție și mie, cei care îi cerem ajutorul în rugăciune.

Cultura de astăzi, marcată de înnoire, evoluție și progres, se revendică ca fiind una autonomă. Este un subiect tabu, a vorbi despre legătura dintre cultură și cultul liturgic. Trăim într-o Europă ce tinde să-și nege originile sale creștine, cel puțin în materie de cultură.

Totuși, cultura românească s-a născut din Liturghia Bisericii. Din dorința sinceră a românului de a aduce lui Dumnezeu ce este mai bun și ce i-a fost mai drag. S-a început cu hainele de duminică și s-a ajuns la ia brodată, românească. Cărți, broderie, țesături, argintărie, pictură, muzică, științe, toate au fost plămădite din cult devenind cultură.

Un exemplu ce poate fi confirmat prin documente îngălbenite de timp, deși nu prea se vorbește despre acest fapt istoric, este ființarea celei mai importante biblioteci a culturii românești – Biblioteca Academiei Române.

Biblioteca Academiei este ctitoria mai multor generaţii de cărturari care, prin donaţii şi o intensă politică de achiziţii, au contribuit la propăşirea ei. Fondurile sale se cifrează la peste 14 milioane de unităţi, dintre care 3.600.000 monografii şi 5.300.000 publicaţii seriale.

Împărăția cărții românești s-a născut la Iași

 Biblioteca Academiei Române a contribuit la îmbogăţirea culturală şi spirituală a generații și generații de români. Este una din pietrele fundamentale ale culturii române. Părintele acestui for cultural a fost Mitropolitul cel Sfânt al Moldovei, Iosif Naniescu. Când spunem că este părintele acestei biblioteci, ne referim la faptul că el a fost primul donator pentru fondul de carte al noii biblioteci – peste 10.000 de volume și manuscrise!

La 16 decembrie 1888, Academia Română comunica primirea unei frumoase donaţii – un manuscris de la 1682, din partea mitropolitului Moldovei. Ca dovadă de preţuire şi de recunoştinţă, Academia Română, la 16 aprilie 1888, a ales ca membru de onoare pe mitropolitul Iosif Naniescu[1].

În şedinţa din 15 martie 1894, D. A. Sturdza aducea la cunoştinţa membrilor Academiei ştirea că „I. P. S. Sa Părintele Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Iosif Naniescu, membru onorar al Academiei, a dăruit întreaga sa bibliotecă, compusă din manuscripte, documente şi peste 8000 volume tipărite. Această bibliotecă este una din cele mai frumoase din ţară. Ea cuprinde cărţi în diferite limbi de cea mai mare valoare pentru istoria bisericească, pentru ştiinţele teologice şi pentru vechea literatură românească. O parte din această bogată şi preţioasă bibliotecă şi anume 2530 volume s-a şi depus în localul Academiei. Această donaţie este una din cele mai frumoase ce s-a făcut Academiei Române[2].

În 1897, biblioteca mitropolitul Iosif Naniescu ocupa două săli la Academia Română, cuprinzând 228 metri de rafturi, cu o suprafaţă de 80, 30 mp.

O nouă donaţie a urmat în 1901, când cu prilejul zilei de 10 mai, trimite, însoţite de o frumoasă scrisoare, „două lăzi cu diferite cărţi, 288 manuscripte vechi româneşti, greceşti şi slavoneşti de psaltichie din diferite timpuri, precum şi 1008 volume şi broşuri, cărţi diferite[3]. Pe lângă aceste bogate şi preţioase colecţii, mitropolitul Iosif adăuga 25 hărţi geografice şi planuri, 41 stampe şi portrete, precum şi trei portrete în ulei, reprezentând persoane de seamă de la începutul veacului al XIX-lea.

În şedinţa Academiei Române din 8 iunie 1901, D. Sturdza prezintă în dar, din partea Mitropolitului Moldovei, „36 documente istorice româneşti, dintre care unul de la Ştefan cel Mare din 1498, altul de la domnitorul Grigorie Ghica din 1664, având o pecete de argint aurit, opt din secolul al XVII-lea, doisprezece din secolul al XVIII-lea, iar restul din secolul al XIX-lea[4].

Testamentul mitropolitului, întocmit la 8 noiembrie 1900, evidenţiază un suflet generos, preocupat mai ales de progresul patriei, pe care a iubit-o cu devotament: „Toate cărţile, manuscriptele şi documentele, câte se vor afla în locuinţa mea din Bucureşti şi Iaşi, rog pe Dl. Dimitrie A. Sturdza, a le dărui Academiei Române, până la cea din urmă hârtie scrisă, ca acolo unde am dat, fiind eu încă în viaţă, mare parte din ele aici să se păstreze de-a pururi sub numele de „Biblioteca Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, dăruită Academiei Române” spre a se putea folosi de ele toţi iubitorii de ştiinţă şi toţi aceia care vor voi şi vor dori să cunoască trecutul istoric al Scumpei noastre Patrii şi al sfintei noastre Bisericii creştine Ortodoxe[5].

[1] Petre Popescu-Gogan, Istoria Academiei Române, capitolul Membrii Academiei Române(1866-1966 ), p. 11, apud ibidem

[2] Analele Academiei Române, seria a II-a, tomul XVI, 1893-1894. Partea administrativă şi dezbaterile, p. 172, apud ibidem

[3] V. Dudu, Mitropolitul Moldovei, Iosif al II-lea Naniescu şi Academia Română, Iaşi, 1941

[4] Ibidem

[5] Ibidem

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s