România tolerantă sau A doua zi după 6 – 7 octombrie 2018

Vă aduceți aminte, de reclama cu puiul de romm ce a fost trimis la școală cu ghiozdanul făcut din acordeon? Probabil cea mai bună imagine a toleranței la români, gândită și pusă pe film, în media românească….

Acordeonul din care și-a ținut casa, bătrânul tată, înlocuit acum de către CD și YouTube, stătea și aștepta zilele de sărbătoare, când scotea și el câteva note chinute din burduful ce amintea de o lume prăfuită. 

Miroase a septembrie, adică a toamnă și a început de școală. Puradelul cel mic este numai bun de școală, dar de unde ghiozdan, și celelalte de trebuință, de parcă nu ar fi putut să se ducă la școală cu sacoșa de la Billa.

Precum în legenda construirii Mănăstirii Argeșului, chip al lui Manole și a Anei, așa și țiganul nostru își jertfește acordeonul. Cu lacrimi în ochi, dar cu nădejde în suflet, bătrânul taie, coase, leagă, strică, jertfește, ca Pralea să meargă la școală. Să își facă o viață. Să nu mai trăiască din acordeon și fier vechi. Și tocmai acordeonul, sufletul casei țigănești, printr-o epicleză a lacrimilor, se preface în vehicol de cărți și speranță de educație. Acordeonul – ghiozdan, îl va face pe Pralea, domn. Poate domn de oraș…

A doua zi, toți copii au ghiozdan. Are și Pralea. Și este mândru de el.

O icoană a toleranței. Ghiozdane diferite, vieți diferite, destine diferite, însă la un loc, oameni. Doar oameni.

Mă gândeam zilele trecute la cât de toleranți suntem noi, românii. Suntem și nu prea. Doar la un aspect îmi fuge acum gândul: trăiesc în Occident și merg duminică de duminică la Liturghie într-o bisericuță zidită în secolul al XII–lea. Adică înaintea Putnei sau chiar cu două sute de ani înaintea Neamțului. Biserică pe care un popor a dat-o românilor, să se roage, să plângă ori să se bucure în ea. Adică un monument istoric de mare importanță pentru cultura poporului în care ne desfășurăm viața ca migranți, a fost dăruit unor străini de altă credință, pentru a-L doxologi pe Dumnezeu. Oare în România vom trăi cândva această dragoste? Să nu spunem de o biserică ortodoxă, dar un centru social, un cămin cultural, l-am dărui șintoiștilor vietnamezi ce vor fi migranți în țara noastră, că să-și cinstească dumnezeii?

Răspuns? Vedeți, am scris dumnezeul cu „d” mic…Ce m-a oprit oare să scriu cu „D” mare?

Tocmai toleranța. Sau lipsa ei.

 

Dumnezeul toleranței – creștinul este omul îmbrățișării

 

Un adevărat creștin trăieşte în pace şi armonie cu semenii săi şi le acceptă felul particular de a fi, de a se purta şi de a trăi. Dragostea frăţească, bunăvoinţa, răbdarea, spiritul civic, politeţea, curtoazia şi bunul simţ, dovedesc autenticitatea unei trăiri creştine. Altfel spus, relaţiile interumane sunt piatra de încercare a unei credinţe adevărate: „Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său” (I Ioan IV, 20-21)

Referendumul este tocmai despre toleranță

Toleranța este un comportament ce se cere a fi cultivat. Vreau să spun, literalmente cultivat. Este ca o plantă care nu e perenă. Trebuie mereu cultivată, an de an. Pentru a fi cât mai sigur că o plantă va crește, este necesar să pui semințele în pământ.

Ce fel de semințe răsădim dacă suntem împărțiți astăzi în pro sau anti referendum? Cum definim totuși toleranța în acest context în care, precum verzii și albaștrii din cetatea bizantinilor, ale cărora ifose încă le moștenim, se pregăteau de confruntarea din Hipodromul Constantinopolului? Știți la ce s-a ajuns? La răscoala NIKA….citiți și vă minunați!

Nu trăim înainte și după zilele de 6 și 7 octombrie 2018. Trăim în aceeași lume, împărțim aceeași căldură plăcută a toamnei și același miros de tufănele. Nu cred că România va arăta altfel după acest referendum. Este un pas important. Este un mare DA normalității, ce ne este amenințată. Pentru că această consultare populară este tocmai despre toleranță.

Cei care vor vota DA, nu vor vota „moarte celor de altă înclinare sexuală”, ori „izolare în Buceag a progresiștilor”. La fel, cei care vor vota NU, nu înseamnă că sunt de părere  ca să fim răstigniți, noi creștinii, precum cei din Siria din anii trecuți. Fiecare va participa, va vota, va nevota, după propria conștiință, însă trebuie să rămânem la fel de oameni!

Ne este tot mai greu să fim toleranţi pentru că am uitat valoarea iertării. Şi nu mai iertăm pentru că reducem totul la persoana proprie, uitând că mântuirea noastră stă în raportarea faţă de celălalt, faţă de fratele nostru, de aproapele nostru, în care trebuie să vedem, în orice clipă, chipul lui Hristos. Toleranţa se manifestă deplin în familie şi în Biserică, această familie mai mare, unde orice om găseşte odihnă sufletului şi pace lăuntrică. De la întemeierea sa, Biserica a fost spaţiul în care s-a manifestat şi promovat înţelegerea dintre oameni, toleranţa, răbdarea, și libertatea.

Se spune că o zi perfectă este cea în care ai făcut ceva pentru cineva, care nu va putea niciodată să-ți răsplătească gestul. Pentru mine este clar – Din ce ai, poți face Rai! Și mai știu ceva. Că tot ce am, este de fapt ce-am dat.

Gândiți-vă la o carte. Să zicem cea mai bună carte din lume. După ce ai citit-o o păstrezi în bibliotecă și nu vrei să o împrumuți nimănui. Valoarea ei este acum blocată. Atâta vreme cât nu ajunge la nimeni, valoarea acestei cărți nu este folosită. Ca să fie folosită, această carte trebuie să fie împrumutată, trebuie să fie deschisă.

Noi suntem această carte. Indiferent dacă suntem în tabăra lui DA sau în ceata lui NU. Suntem doar oameni…

2 gânduri despre “România tolerantă sau A doua zi după 6 – 7 octombrie 2018

  1. Vera Dragusin zice:

    Buna ziua!

    Va citesc constant articolele, care-si gasesc usor drumul spre sufletul meu.

    As crea sa va rog sa-mi spuneti despre ce biserica din Londra este virba, cea la care mergeti dumneavostra. Vas fi recunoscatoare.

    Multumesc, bucurie!

    Cu consideratie,

    V. Dragusin

    Apreciază

  2. Mihai zice:

    Am avut o carte pe care am imprumutat-o cuiva. Si am ramas fara ea. Cateodata imi cam pare rau dupa ea dar imi revin spunandu-mi ca a ajuns la cine trebuie si n-a ramas inchisa. Cartea se numeste „Zeul tolerantei si descrestinarea crestinismului”. E o carte actuala pe care v-o recomand din toata inima.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s