A doua zi după 29 mai 1453 – un prezent veşnic

 

Cu toţii ne regăsim în faţa icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ. Ori la picioarele Sfintei Ana, cea miloasă ca o bunică, de la Bistriţa. E o pace ce te învăluie, ce pătrunde dincolo de podurile închise ale sufletului. De fapt, te afli în faţa unei Lumi. Sau a ce a mai rămas din ea…

O lume a dispărut pe 29 mai 1453, o alta s-a născut – Bizanţ după Bizanţ spunea Nicolae Iorga.

Da, dacă o lume nu dispărea în faldurile de catifea ale istoriei, noi, românii, nu aveam aceste comori. Iar Occidentul sigur nu era aşa cultural cum este astăzi, doar gândindu-ne la caii de bronz ai Catedralei Sfântul Marcu din Veneţia. Iar acest fapt este doar o picătură dintr-un mare ocean.

Da, să nu uităm de furculiţa pe care cu delicateţe o folosim spre a ne hrăni elegant şi armonios. La 10 decembrie 1399, Manuel II Paleologul a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie a anului 1400, a sosit la Paris.

Elegant până în măduva oaselor, basileul a rămas consternat – la curţile europenilor se mânca cu mâna! A scos din bagajul imperial un obiect ce a cucerit Europa – furculiţa – un obiect uzal la Constantinopol.

„Dacă te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”

Lumea Ortodoxă îşi măsoară firul din caier înainte şi după 29 mai 1453. Pentru că după această zi, nimic nu a mai fost la fel.

Pe 29 mai, oamenii au aşteptat Îngerul, cu ochii holbaţi de groază. El ar fi trebuit să se arate în dreptul Coloanei lui Constantin, să scoată o sabie din teacă şi să le-o întindă, spunând: „Luaţi-o şi răzbunaţi poporul lui Dumnezeu!”. Dar Cel de Sus fie că a uitat, fie că s-a luat cu lumea, şi Îngerul n-a mai coborât. Până astăzi grecii fanarioţi, sau ce a mai rămas din ei, încă îl aşteaptă. Pe Înger.

A doua zi după, s-a transformat într-un prezent veşnic – în ziua a opta. Clopotele Constantinopolului şi-au înghiţit limba. Poate pe vecie. Dumnezeu ştie. Dar au început altele să cânte Domnului. Mai la nord. În Moldova şi Ţara Românească. O liturghie ce se împlineşte de dorul Liturghiei din Marea Biserică, catedrala Sfintei Înţelepciuni.

A doua zi după 29 mai 1453 este veşnicia fiorului din faţa oricărei icoane şi candele aprinse. Ortodoxia este în epoca celei de a doua zi. O zi veşnică!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s