Cu toţii ne regăsim în faţa icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ. Ori la picioarele Sfintei Ana, cea miloasă ca o bunică, de la Bistriţa. E o pace ce te învăluie, ce pătrunde dincolo de podurile închise ale sufletului. De fapt, te afli în faţa unei Lumi. Sau a ce a mai rămas din ea…
O lume a dispărut pe 29 mai 1453, o alta s-a născut – Bizanţ după Bizanţ spunea Nicolae Iorga.
Da, dacă o lume nu dispărea în faldurile de catifea ale istoriei, noi, românii, nu aveam aceste comori. Iar Occidentul sigur nu era aşa cultural cum este astăzi, doar gândindu-ne la caii de bronz ai Catedralei Sfântul Marcu din Veneţia. Iar acest fapt este doar o picătură dintr-un mare ocean.
Da, să nu uităm de furculiţa pe care cu delicateţe o folosim spre a ne hrăni elegant şi armonios. La 10 decembrie 1399, Manuel II Paleologul a trecut prin Veneția, Padova, Florența, Milano și, la începutul lunii iunie a anului 1400, a sosit la Paris.
Elegant până în măduva oaselor, basileul a rămas consternat – la curţile europenilor se mânca cu mâna! A scos din bagajul imperial un obiect ce a cucerit Europa – furculiţa – un obiect uzal la Constantinopol.
„Dacă te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut”
Lumea Ortodoxă îşi măsoară firul din caier înainte şi după 29 mai 1453. Pentru că după această zi, nimic nu a mai fost la fel.
Pe 29 mai, oamenii au aşteptat Îngerul, cu ochii holbaţi de groază. El ar fi trebuit să se arate în dreptul Coloanei lui Constantin, să scoată o sabie din teacă şi să le-o întindă, spunând: „Luaţi-o şi răzbunaţi poporul lui Dumnezeu!”. Dar Cel de Sus fie că a uitat, fie că s-a luat cu lumea, şi Îngerul n-a mai coborât. Până astăzi grecii fanarioţi, sau ce a mai rămas din ei, încă îl aşteaptă. Pe Înger.
A doua zi după, s-a transformat într-un prezent veşnic – în ziua a opta. Clopotele Constantinopolului şi-au înghiţit limba. Poate pe vecie. Dumnezeu ştie. Dar au început altele să cânte Domnului. Mai la nord. În Moldova şi Ţara Românească. O liturghie ce se împlineşte de dorul Liturghiei din Marea Biserică, catedrala Sfintei Înţelepciuni.
A doua zi după 29 mai 1453 este veşnicia fiorului din faţa oricărei icoane şi candele aprinse. Ortodoxia este în epoca celei de a doua zi. O zi veşnică!
