S-au hotărât – putem rămâne în UK. Dar cu ce preţ?

Vedeam doar patul. Şi era duminică. O duminică în care toţi ne dorim să ne trăim viaţa. Ajunsem acasă, plecat de la 5.20. Dimineaţa. Acum era trecut de 22. Seara. Noaptea, de fapt. Nici nu pot socoti câte ore de muncă însumam. Şi era duminică. Iar a doua zi, o luam de la capăt. Fară nicio excepţie. Şapte din şapte….

Căutam osârduitor patul. De sub geamul meu, cu o ţigară în colţul gurii, un confrate român urla la telefon: „C….e, vino în UK. E super marfă. Vii, faci banul gros iar distracţia este maximă. Aici e raiul, fratelo.”

Pentru unii, este posibil, ca un job de muncitor necalificat în Regatul Unit, să le fie Raiul. Pentru alţii, este un loc vremelnic în care îşi doresc să pună un ban la ciorap. Da, departe de noi Raiul.

De fapt, fiecare este subiectiv când vorbeşte despre traiul în ţara lui Shakespeare. Cei mai mulţi români cu care interacţionez şi care nu sunt puţini, cu maximă eleganţă se exprimă: „Frate, este o ţară de r…t”

Clar, de multe ori pe zi îmi spun: „calitatea vieţii aici este mai scăzută faţă de cea din România. Credeţi-mă, se trăieşte mai bine la Târgu Neamţ, decât în marea Londră. Da, se face un ban în plus, dar când tragi linie, după ce jumătate de leafă se duce pe chirie, nu prea rămâi cu ceva. Repet, sunt subiectiv…”

Cunosc şi români ce o duc bine. Cel puţin din punct de vedere material.

Bine sau rău, mulţi am tremurat în ultimele trei luni. „Ne alungă ori ba, englezoii?” ne-am întrebat cu toţii. Multora ca mine, le era indiferent. Strângem în două boccele şi privim spre alte zări. Dar sunt unii care şi-au construit o viaţă aici, au rate pe 30 de ani, copii la şcoală, afaceri dezvoltate… Cum să dezrădăcinezi aşa, dintr-un moft, atâţia oameni ?

De astăzi ne liniştim – ni s-a promis că putem rămâne

Primul ministrul britanic, Theresa May, a dezvăluit termenii propunerii sale privind drepturile cetăţenilor din UE care locuiesc în Marea Britanie, propunere făcută în cadrul negocierilor cu Bruxelles-ul.

Theresa May a prezentat astăzi, 27 iunie 2017, detaliile privind planurile sale de a oferi dreptul la rezidență celor trei milioane de cetățeni din UE care se află în prezent în Marea Britanie, cu condiția ca britanicilor din Uniunea Europeană să li se asigure drepturi echivalente, potrivit express.co.uk.

Totuşi, premierul  a precizat  –  nu asigurăm drepturi pentru infractorii „periculoşi şi recidivişti”, în special pentru cei vinovați de crime violente, precum și de agresiune sexuală și de infracţiuni legate de droguri.  De asemenea, se aşteaptă ca planul Guvernului de a reduce imigrația să facă dificil pentru condamnații din UE să intre în Marea Britanie după Brexit.  Duminică, secretarul pentru Brexit, David Davis, a declarat că cetăţenii UE din Marea Britanie vor „avea efectiv” aceleași drepturi ca și cetățenii britanici.  El a accentuat că nu se așteaptă ca vreun cetăţean al UE să fie expulzat în afară de cazul în care aceştia au comis o infracțiune sau este vorba de probleme de securitate.

Cetățenii europeni care vor solicita viză pentru a merge în Marea Britanie după retragerea ţării din UE, vor fi supuși acelorași controale pentru infracţiuni ca și în cazul celorlalţi străini, procedură care va face parte din reglementările privind Brexit.

Deci, este clar. Putem rămâne în Regat. Un gând îmi încolţeşte: cu ce preţ?

Vom fi mereu „migranţi”. Doar migranţi. Şi nu „imigranţi”. Se pare că varianta „migrant” aduce realitatea dincolo de puterea limitată a cuvintelor – migrantul alege să plece şi să se stabilească, să se mute NU din cauza unei amenințări directe cu persecuția sau moartea, ci în principal pentru a-și îmbunătăți viața prin găsirea unui loc de muncă în străinătate.

Nimeni nu este de bine şi de plăcere în această ţară. Pentru unii, a fost ultima soluţie. Alţii, nu mai au la ce să se întoarcă. Mulţii sunt nostalgici când rostesc „Italia a fost o viaţă bună ” şi „Spania este altceva”.

Un lucru este sigur – berea Noroc este la fel de proastă şi în Marea Britanie, chiar dacă este adusă aici, în ţara eleganţei. În faţa magazinului Bucovina, nu te simţi străin. Aceleaşi palme crăpate, aceleaşi înjurături şi oameni ce îşi caută fericirea într-un pet toxic. „Băutură pe bază de vin. Poate conţine urme fine de vin”. Lipsesc sapele şi coasele agăţate în gardul victorian al bodegii din Howard Road.

Întrebarea mea este alta: când ne vom întoarce acasă, cum vom fi numiţi?

 

Un gând despre “S-au hotărât – putem rămâne în UK. Dar cu ce preţ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s