Ea, avea în mâna dreaptă, un baston, din acela cu trei piciorușe de sprijin. El o ținea de mână pe ea. Avea pălărie și era îmbrăcat într-un costum bej, călcat, la dungă. Cămașă albă, impecabilă.

Am trecut pe lângă ei ca-n desene animate. Nu am rezistat și a trebuit să mă întorc să le spun ceva. De mult timp, am zdruncinată în suflet, icoana familiei. La rându-mi, am zdruncinat și eu alte icoane…

-V-am văzut când am trecut și mi-ați rămas în minte, am zis că trebuie să vă spun ceva. Că sunteți un exemplu pentru mulți ăștia, tinerii ca mine.

-De 61 de ani suntem căsătoriți, a zis ea.

Încă se țineau de mână, deși ne-am oprit.

-Pe treișpe mai. Și treișpe, și mai. Și uită-te la noi!
-E așa frumos că încă vă țineți de mână!

La care, el se uită la mine și zâmbește:
-Pentru siguranță! Nu vedeți că soția merge cu baston?

Icoană. De familie!