În urmă cu câteva decenii, oamenii de știință încă erau de părere că păsările sunt bioroboței, conduși de instinct. În anii din urmă, o pleiadă de studii au demonstrat că, creierele păsărilor au structuri nervoase similare neocortexului mamiferelor. Adică, gândesc…Mult, puțin, Dumnezeu știe. Și noi putem observa. Spre exemplu, corvidele, corbii din pădurile noastre seculare, trăiesc în grupuri sociale, ceea ce le impune înțelegerea motivațiilor și dorințelor celorlalți. Sunt atenți, unii la alții.

Dar nu numai lor le merge mintea. Pițigoii-japonezi au un fel de gramatică pentru combinarea piuiturilor. Perușii-vrabie din America de Sud se cheamă pe nume. Masculii de cacadu-de-palmier curtează femelele bătând la tobă. Porumbeii au o super-memorie. Ce să mai zic de papagalii-gri! Până și găinile trăiesc în societăți ierarhice, deosebesc numerele și pot să se plictisească…

Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura. Acest lucru nu prea îl știu oamenii, dar îl știu foarte bine păsările, scria Lucian Blaga.

Deci, sunt unele lucruri pe care le știu mai bine păsările decât oamenii. Pentru că, putem să fim orice ne dorim, dar nu putem fi oricine ne dorim să fim. Poți fi un om de știință, un scriitor, un artist, un astronaut, un președinte, dar nu ai de ales, decât să fii tu însuți.

 A da în mintea păsărilor, deci, nu este un lucru atât de grav…