Iași 377 – O epocă lângă Sfânta Parascheva

Octombrie la Iaşi. Toate curg spre un singur moment. Parcă şi frunzele se îngălbenesc şi devin arămii, pentru pomenirea şi cinstirea Cuvioasei Maicii noastre Parascheva. Oraşul forfoteşte de pregătiri, de pelerini, de minuni… Nu de astăzi sau de ieri, ci de 377 de ani, poporul cinsteşte în capitala Moldovei pe Sfânta Cuvioasă şi moaştele sale binecuvântate. 377 de ani de evenimente ce au lăsat urme în cronicile timpului. Un adevărat tezaur care ne transmite, peste veacuri, exemplul de credinţă şi evlavie al străbunilor noştri adunaţi lângă racla de argint a „mult folositoarei“.

La 13 iunie 1641. Moaştele Cuvioasei ajungeau în Iaşi. Domnul Vasile Lupu şi toată suflarea capitalei aşteptau la podul Bahluiului, cu lumânări în mână şi lacrimi în ochi, darul lui Dumnezeu pentru Moldova. Clopotele bisericilor răsunau până departe, iar clerul în frunte cu mitropolitul cărturar Varlaam a primit pe umeri odorul, din mâna delegaţilor Patriarhiei Ecumenice: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei şi Teofan al Paleon-Patronului. Gazdă primitoare a Sfintei a fost, pentru multă vreme, biserica pe atunci nouă, a Trei Ierarhilor. Aici, la Trei Ierarhi, și apoi în noua Catedrală ctitorită de Sfântul Iosif cel Milostiv, în fiecare an de 14 octombrie, moldovenii şi-au cinstit ocrotitoarea şi mângâietoarea.

Bolnavi, săraci, studenţi, oameni cu necazuri, oameni cu bucurii, toți am cerut ajutorul Cuvioasei Parascheva, iar Sfânta a fost grabnic ajutătoare. Nu un an, nu zece, nu un secol, ci o întreagă epocă, o epocă de minuni se trăiește în cetatea Iașilor. Istoria numără astăzi 377 de ani de când Sfânta cea grabnic ajutătoare, era purtată pe umeri, către inima Moldovei.

Cum arătau Iașii? Un târg, cu pretenții de capitală, ce, de la Vodă Miron Barnovschi și apoi în zilele albanezului Vasile Lupu, începuse să se împodobească cu frumusețile arhitectonice ale Orientului, la întâlnirea cu Occidentul.

A adus Vasile Vodă moaştele sfintei prepodobnei Paraschevei, în anul 7148 (1641), cărei sfinte viaţa şi de pe ce locuri a fost se citeşte viaţa ei, petrecută cu mare dumnezeire în Minei, în luna lui octombrie, în 14 zile”. Pentru „Mănăstirea cea nouă”, cum era numită biserica Trei Ierarhi, pentru că fusese închinată sfinţilor Vasile cel Mare, Ioan Chrisostomul şi Grigorie Teologul, în 1641, Vasile Lupu „a adus de la Constantinopol şi nişte moaşte întregi, anume trupul sfintei Petka bulgară. Grecii o numesc Sfânta Parasciva, şi românii, Sfânta Vineri. Bulgarii şi toate popoarele acestea o cinstesc foarte mult şi o serbează la 14 octombrie”, scrie un călător catolic ce a vizitat Iașii la un secol de la aducerea Sfintei.

 Cum arată astăzi Iașul? Știm mulți dintre noi. În afara unui oraș cosmopolit, universitar, centru economic pentru o Moldovă sărăcită, cu mall-uri și terase, hoteluri și piscine, la Iași te vei întâlni cu tihna. Cu burghezia unui oraș ce, parcă se încăpățânează să intre în rândul agitației lumii de astăzi.

Ce nu s-a schimbat? Multe nu s-au schimbat. Stâlpul timpului scurs în capitala Moldovei a fost Sfânta Parascheva. Nu poți scrie despre Iași și istoria sa, fără a te raporta la prezența Sfintelor Moaște în centrul vieții publice, religioase sau sociale ale orașului. Sfânta este axul istoriei de Iași. De ce? Pentru că a fost o prezență continuă. În decurs de mai bine de trei veacuri și jumătate, de când moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva se află la Iaşi, racla nu a părăsit Capitala Moldovei. Două sunt momentele în care Sfânta a ieșit din Iași în anul 1944, când a fost dusă la Mănăstirea Samurcăşeşti şi în Capitală şi, în vara anului 1947, când a avut loc poate cea mai mare procesiune religioasă de pe pământul Moldovei: prin localităţile judeţului Iaşi, iar apoi în Vaslui, Roman, Bacău, Neamţ şi Baia. Ca să aducă ploaia.

Atât. În rest, a stat ”acasă”. Au trecut turcii, a apus veacul fanariot, apoi rușii, cele două războaie mondiale, au apus și comuniștii, toate și toți, au fost vremelnici. Însă Sfânta a rămas… ”acasă la Iași”.

Ulița Mare se cheamă acum pietonalul Ștefan cel Mare. Indiferent de nume, această cale devenită cale spre Dumnezeu pentru pelerini, indiferent de epocă, a condus spre un singur loc – prezența mângâietoare a Sfintei.

O istorie care se înnoiește, zi de zi, de cel puțin 377 de ani. Ai zice că la Iași se trăiește înainte de Sfânta Cuvioasă și după Sfânta Cuvioasă.

Da, Sfânta Parascheva, este ”prietena” care ne așteaptă cuminte în baldachinul Mitropoliei. Și ne ascultă răbdătoare.

În octombrie, orașul se umple de lumină. Lumânarea pâlpâie, ploaia curge și sufletul se umple de lumină. Trăim și respirăm bucuria de a fi lângă binefăcătoarea noastră, indiferent ce ne dăruiește cerul. Nicoleta este cu fetița de patru ani, de mânuță: „De dragul Sfintei am învins ploaia și frigul. Suntem biruitori în astă seară, așa ne simțim. Cum Sfânta nu ne lasă și mergem la ea ori de câte ori avem o încercare, este rândul nostru să fim fideli, un pic recunoscători pentru liniștea pe care ne-o dăruiește”.

Da, la Iași, toți de „dragul Sfintei învingem ploaia și frigul”. Le învingem pe toate cele ale vieții. Nu de un an, nu de zece, nu de un secol. Ci de o epocă – Iași 377 –  O epocă lângă Sfânta Parascheva!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s