„Preotul ia în mâna dreaptă vasul cu vin şi în stânga vasul cu apă şi toarnă în sfântul potir deodată vin şi apă.
Preotul: Şi îndată a ieşit sânge şi apă; şi cel ce a văzut a mărturisit şi adevărată este mărturia lui.
Diaconul: Binecuvântează, părinte, sfânta amestecare.
Preotul binecuvântează sfântul potir, zicând:
Preotul: Binecuvântată este amestecarea Sfintelor Tale, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.”
Apă. Și apa, pe lângă vin și pâine, toate se prefac tainic din creatură în Însuși Creatorul, când Duhul Sfânt vine Liturghie de Liturghie, „peste noi și peste aceste daruri” și le preface în ce putem avea noi creștinii mai scump – Trupul și Sângele Mântuitorului.
Apa reprezintă elementul natural fără de care nu există viaţă pe pământ: potoleşte setea, se întrebuinţează la curăţirea trupului, este necesară pentru plante şi animale. Apa devine element de curăţire sufletească, iar prin gustul şi efectul de saţietate ne aminteşte de rolul purificator al harului dumnezeiesc. În cadrul Sfintei Liturghii, când este amestecată în Sfântul Potir cu vin, simbolizează apa care a curs împreună cu sângele din coasta cea dătătoare de viaţă a Domnului.
Lăsând simbolismele la o parte, apa este apă. O prețuim mai ales când lipsește. Mereu am fost înspăimântat de a locui într-un sat de la câmpie, pentru că acolo, în mintea mea geografică de copil de sub munte, nu era apă suficientă. Și apă mi-a dat Dumnezeu, pe șantierele londoneze este praznic împărătesc când hainele nu îți sunt pline de apă.
Apa este esențială. Pentru o familie. Pentru o casă. Pentru o instituție. Pentru o comunitate. Ori mai ales pentru o comunitate.
Am făcut această acoladă tocmai pentru a ajunge la subiectul cu pricina: nu m-a rugat nimeni, nu știe nimeni de aceste rânduri, însă derulând caerul social media, mi-a trecut pe sub ochi dorința unei comunități. Un sat uitat de lume, dar aflat încă în mila lui Dumnezeu, nu dorește nici cămin cultural, nici sală de festivități, ori internet wi-fi, ci o fântână! Doar o fântână. La biserică.
M-au întristat rândurile părintelui ce își târâie galoșii ca să-i slujească pe cei uitați de lume în cătunul Săcărești din județul Iași. Pentru că nu este normal, într-o țară normală, ca o comunitate să nu aibă bani de o fântână. Nu au cerut veșminte de brocart. Ori icoane poleite, ori metri de pictură, ori vase spoite de pe la greci. Ci doar o fântână. Adică apă. Pentru viață și Viață. Apă pentru Euharistie.
Cine dorește a ajuta, găsește aici toate detaliile: „Dacă doriți să ne sprijiniți, puteți afla mai multe detalii sunând la numerele de telefon 0746936969 / 0756333890 (Pr. Paroh Cosmin Brînză) sau puteți veni direct la noi, la parohie, să vedeți pe viu necesitatea demarării unui astfel de proiect.
Mulțumim!”
JURNAL DE MIGRANT 