Am crescut la ţară. La poale de pădure, într-o Moldovă ce încă îşi poartă miresmele, aici, cu mine, la capăt de lume. Nu mi-a fost şi nu îmi este ruşine de copilăria mea. Dimpotrivă, m-am mândrit cu ea, am văzut-o ca pe  o mare şansă.

Apus de soare şi sunet de talancă  – este imaginea copilăriei mele. Venea Mândruţa de la păşune, din Valea Somnului. Era sunetul cinei. Al cinei mele preferate – lapte cu mămăligă…Pentru că o vacă într-o gospodărie este cina asigurată. Indiferent de starea socială şi numărul persoanelor din familie.

Să nu credeţi că este o glumă, dar Sfântul ce va fi canonizat mâine la Mănăstirea Putna – Sfântul Iacob Putneanul, a rămas în conștiința liturgică tocmai pentru lupta sa de a fi de partea oamenilor şi a fi eliminată acea odioasă taxă – văcăritul.

Mă pregăteam să public un text despre primul Abecedar din istoria românilor…