Plimbându-se pe străzile Moscovei seculare, Mitropolitul Filaret vede un drăcuşor plictisit, bălăngănindu-şi picioarele de pe zidul Kremlinului. „Ce faci, frăţia ta? Te cam plictisești, aşa este?”

Posomorât, drăcuşorul îi răspunde cu suspin: „De când cu treburile moderne, iadul nu prea mai are job-uri eficiente care să implice toată forţa de muncă disponibilă. Oamenii se risipesc singuri şi de bună voie”…

O jucărie ce înrobește mintea

Secolul XXI se caracterizează prin explozia științifică ce a revoluționat marea majoritate a domeniilor de activitate. Însă a mai aduc ceva cu sine.

Un concept de care bunicii noştri nu au auzit – stresul. Personal, cred că stresul, în realitate nu există, este doar în mintea noastră. Aşa este, suntem până peste cap ocupați, preocupaţi, îngrijoraţi, trişti, doar toate îşi pot găsi alinarea în faţa unei candele, a unei icoane, dimpreună cu o rugăciune prin care putem străpunge Cerul. Şi problemele.

Omenirea însă a ales cale opusă. A căutat metode de a „îmblânzi” demonul stresului. Cursuri, practici orientale, meditaţie, masaj, respiraţie profundă, yoga, muzica, imagini induse, bio-feedback, şi alţi drăcuşori bine mediatizaţi. Şi bine vânduţi. Adevărate industrii anti-stres. Adică „anti-nimic”. S-a ajuns până acolo încât s-au inventat jucăriile „anti stres”

Duminică la Liturghie, biserica vâjâia de un zgomot cu totul şi cu totul nou. Una, două, zece…, nu ştiu exact. Dar multe. Toţi băieţii de la 3 la 14 ani din biserică, manevrau cu mâini dibace, o învârtitoare ce spulbera aerul. Şi liniştea.

Ca un magnet am fost atras şi eu. Ce să fie….Îmi răspunde David care are 9 ani: „este o jucărie anti-stres”. M-au blocat cuvintele unui copil atât de luminos: „E clar, lumea a luat-o la vale, dacă şi copiii au nevoie de jucării anti stres”, mi-am spus.

În teorie Fidget Spinner, căci despre asta vorbim, a fost gândită să ne ţină copiii ocupaţi. Îţi ţine mâinile ocupate şi te fac să te concentrezi spre altceva şi să uiţi de situațiile stresante. Teoretic, „scapi de gândurile negative care te stresează, de problemele de anxietate, îţi calmezi nervii şi astfel reuşeşti să te simţi mai bine”.  Mai mult, „specialiştii spun despre jucăriile anti-stres că sunt ca un antidot împotriva tulburărilor de hiperactivitate sau de deficit de atenţie la copii simptomele create sunt destul de greu de suportat şi ne referim la durerile locale, tensiunile musculare, oboseala cronică, stările de nervi şi irascibilitate, insomnia, depresia, palpitaţiile la inimă, problemele de concentrare, transpiraţiile frecvente, atacurile de panică şi altele. Ajută fumătorii să reducă consumul de tutun. În anumite cazuri copiii pot deveni hiperactivi-impulsivi şi astfel au manifestări şi schimbări de comportament: se foiesc în scaun, vorbesc fără încetare, sunt neliniştiţi, impulsivi, nu păstrează liniştea, fac comentarii neadecvate, nu au răbdare, îşi arată emoţiile fără a ţine cont de limite şi aşa mai departe. Pentru a reduce din aceste simptome specialiştii recomandă jucăriile antistres care pot creşte puterea de concentrare a copiilor. Jucăriile manevrate între degete îi ajută să se calmeze, să se concentreze mai bine, le atenuează tulburările de comportament pe care le au destul de frecvent.”

Citeşti şi te uluieşti: adică tocmai ai în mână dumnezeul jucăriilor, rezolvarea tuturor problemelor tale. Aşa să fie? Un titirez cu două sau trei petale să fie soluţia miraculoasă şi ieftină prin care pruncii noştri să devină chipuri de icoană?

Chiar  nu ne întrebăm: spiner-ele astea, au venit aşa de nicăieri? Oare nu observăm că are un efect hipnotizant, pentru că odată ce o ai în mână nu te mai poţi concentra la nimic altceva?

Deşi aşa pare, nu este jucăria perfectă. Este mai nocivă decât tableta şi alte din aceiaşi categorie.

De ce? Pentru că acționează precum un drog. Trezește în tine o putere de concentrare doar asupra învârtitului ei halucinogen.

Este clar, sunt adeptul „conectării” cu natura, cu verdele, cu zâmbetul şi cu viaţa cât mai apropiată de Creatorul nostru. Este posibil să fiu învechit, pentru că noi am crescut altfel. Ştiu, nu este un argument. Adică, într-un final, tinerii au o alternativă, au un hobby, au o activitate „la modă” și noi, societatea, în loc să-i încurajăm, iar îi tragem de mână înapoi, iar punem piedici?

Ce ne sperie?

Personal sunt speriat de modul cum „unii” ne subjugă copiii mental. Şi noi le permitem, ba chiar le mulțumim. Generația ce se ridică este una plină de adrenalină, în mișcare, în recunoaștere, în dezvoltare. Au nevoie de mai mult decât o jucărie magică ce îţi înrobește mintea.

Copiii noştri au nevoie de a pipăi lumea, de a da mâna cu Creatorul prin creaţia Sa. NU AVEM DREPTUL SĂ LE REFUZĂM ACEASTĂ BINECUVÂNTARE!