Rugăciune pentru Iulian. Un român răpit de doi ani de către gruparea Sahel Al-Mourabitoune

Am auzit mereu știri, în cursul anului 2014, dar și acum, în 2015, despre răpiri, decapitări, execuții în masă efectuate de curentul numit „primăvara arabă”. Am fost impresionați pe moment, am schimbat canalul sau pagina de internet, în cel mai bun caz am spus o rugăciune și viața a curs liniștită, în continuare. „E acolo, la mii de kilometri depărtare, nu are cum să mă afecteze pe mine sau pe ai mei” – cu siguranță, așa am rostit în gândurile noastre mulți dintre noi. Dar, iată că viața ne demonstrează că oricând aparenta stare de liniște, se poate întoarce în defavoarea noastră.

Parcă nu voiam să auzim niciodată această știre, dar iată că ea este o realitate. S-a scris despre faptul că un român a fost răpit de către forțele jihadiste în anul 2015. Doi ani nu s-a ştiut nimic. De este viu ori între cei adormiţi…

Este vorba despre Iulian Gherguţ, un tânăr de 39 de ani, născut în localitatea Săbăoani, județul Neamț. Conform Mediafax, gruparea jihadistă salafistă „Sahel Al-Mourabitoune” a prezentat astăzi publicului o înregistrare audio difuzată de agenţia mauritană Al-Akhbar, în care afirmă că deţine pe românul Iulian Gherguţ, răpit în Burkina Faso şi „îndeamnă Guvernul român să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”.

Adnan Abou Walid Sahraoui, liderul grupării islamiste radicale susține în mesaj faptul că „guvernul român va purta întreaga responsabilitate a sorţii ostaticului, dacă întârzie să profite de ocazia care îi este dată să-şi elibereze cetăţeanul”.
Conform informațiilor prezentate agențiilor de presă occidentale, Iulian Gherguţ este un tânăr romano-catolic originar din județul Neamț, care a plecat la muncă în Marea Britanie. În căutarea unui loc de muncă mai bine plătit, a acceptat să plece în statul central african Burkina Faso, acolo unde păzea o mină de mangan administrată de o firmă britanică.

Ne roagă să ne rugăm

Au trecut doi ani. Cine ştie, de câte ori cei dragi, au renunțat să creadă că îl vor mai vedea. Şi iată că de două zile, l-am văzut cu toţii. Nu mai arată a român. Are barbă şi turban. Dar este tot Iulian, fratele nostru care ne cere ajutorul.

„Numele este Iulian Gherguţ, sunt din România şi am fost răpit în Burkina Faso pe 4 aprilie 2015. Sper că preşedintele României va încerca să găsească o modalitate directă sau indirectă de a negocia eliberarea mea. De asemenea, sper că guvernul din Burkina Faso va încerca să mă ajute. Vreau să le spun părţinţilor, soţiei, fraţilor şi surorilor mele că le mulţumesc pentru rugăciunile lor, pentru tot ceea ce au făcut pentru mine”.

Gruparea jihadistă salafistă „Sahel Al-Mourabitoune” a prezentat astăzi publicului o înregistrare audio difuzată de agenţia mauritană Al-Akhbar, în care afirmă că deţine pe românul Iulian Gherguţ, răpit în Burkina Faso şi „îndeamnă Guvernul român să acorde atenţie serioasă negocierilor pe tema eliberării ostaticului”.

„Pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor”

De ce se roagă Biserica pentru cei „robiți”? Pentru că astăzi încă mai există robi! Suntem în secolul XXI, milităm pentru drepturile animalelor, dar întoarcem capul când vorbim despre robia actuală – la care, vrem sau nu vrem, suntem părtași. De ce suntem părtași? Pentru că, încurajând consumismul exagerat, creștem cererea de produse care își au originea în statele Lumii a III-a. Suntem creștini, următori ai Mântuitorului Iisus Hristos, Cel care a vindecat pe sluga sutașului. Suntem fii ai lui Pavel, care s-a rugat pentru robul Onisim. Deci, în rugăciunile noastre, nu trebuie să uităm pe cei care astăzi încă mai gustă din paharul robiei.

Nu doar în ectenia diaconală din cadrul Sfintei Liturghii ne rugăm pentru cei aflați în robie cruntă, ci în toate rugăciunile noastre. „Adu-Ţi aminte, Doamne, de oraşul acesta, în care vieţuim şi de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă vieţuiesc într-însele. Adu-Ţi aminte, Doamne, de cei ce călătoresc pe ape, pe uscat şi prin aer, de cei bolnavi, de cei ce pătimesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor”. Așa ne rugăm la dumnezeiasca Liturghie…

Hristos, Dumnezeul nostru, așa ne-a dat pildă. El Însuși a luat trup de rob, coborându-se în Umanitatea Sa, la nivelul fiecăruia dintre noi. Nu a venit ca un stăpân, ci ca rob… De cele mai multe ori, noi Îl întâmpinăm în calitate de stăpâni, El păstrându-și smerenia, până la capăt. O smerenie pe care o împrumută și celor care gustă robia. Da, există robi, sclavi, răpiți pentru credință! Să ne amintim de Mitropolitul greco-ortodox Paul de Alep, fratele Patriarhului Ioan al Antiohiei şi Johanna Ibrahim, Mitropolitul siro-iacobit al aceluiaşi oraş, răpiți și robiți de cel puțin un an jumătate… dar și de părintele Ibrahim Farah, răpit la sfârșitul lunii martie a anului 2015. După ultimele informații, a fost prins, legat la ochi și urcat într-o mașină – la sfârșitul Liturghiei. Sursele vorbesc despre un număr de 200 de familii din aceeași localitate, despre care nu se mai știe nimic din acea duminică. Să ne amintim și de maicile de la Maloulla, suflete curajoase, care nu şi-au părăsit biserica şi pe ocrotitoarea lor. Au preferat să rămână într-un sat fără locuitori, fără forţe de ordine, fără electricitate şi fără mijloace de comunicare, doar cu Sfânta Tecla – prima muceniţă creştină. Au rezistat în aceste condiţii aproape patru luni, până când, pe 9 decembrie 2013, Agenţia de Ştiri Siriană anunţa devastarea bisericii şi răpirea maicilor de la Maoulla. Au fost eliberate sub semnul umilinței, după luni de lacrimi şi rugăciune, după nenumărate intervenţii internaţionale, chiar şi din partea liderilor religioşi musulmani.

Da, există robi actuali! Robi „economici” și robi „ai credinței creștine”. Este o realitate a zilelor noastre. Fie că vrem, fie că întoarcem capul, ei suferă! Ce putem face? Petiții și proteste? Nu țin de noi. Dar putem face un lucru minunat. Când ne aprindem pâlpâitoarea candelă, când ne frângem genunchiul la o mică rugăciune, să nu uităm „pentru cei robiţi şi mântuirea lor, Domnului să ne rugăm”!

Am prezentat o știre. O știre ce poate deveni o rugăciune. Un creștin român, indiferent de confesiune, are nevoie de rugăciunea noastră. Știm cu toții cum s-au terminat ultimele răpiri ale creștinilor egipteni sau etiopieni. Pe Iulian îl vrem acasă, în România, alături de familia lui. Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru Iulian!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s