A scrie este un dar. De la Dumnezeu. Din momentul în care mama și doamna învățătoare îți pun penița în dreapta, până la a scrie desăvârșit, totul este o minune. Pentru că scriem de mână cu Dumnezeu.

Orientalii – acolo unde s-a născut scrisul – cred până astăzi că, a scrie, este a-L așeza pe Dumnezeu pe hârtie. De a da formă materială gândurilor, avem toți această posibilitate. Unii o fac bine. Alții, mai puțin bine. Atrăgător sau mai puțin atrăgător. Pentru că dincolo de artă sau de știința scrisului, hîrtia sau pagina electronica mâzgâlită, prezintă o firimitură din ființa noastră.

Sensibilitatea și emoția se trăiesc și în scris. Sau mai ales în scris. Cu atât mai mult relația cu Ziditorul. Să ne gândim, că avem scrieri despre Dumnezeu și insuflate de către Dumnezeu, încă din primele secunde ale credinței noastre. Te impresionează ce a dictat Petru, evanghelistului Marcu. Un pescar cu gânduri de teolog. Și exemplele pot continua…

Recunoaștem – nu toți ne putem exprima în scris, în mod academic. Însă acest fapt nu știrbește din vasul deplin al umanității noastre. Până la urmă, și Pavel o spune – darurile sunt împărțite. Nu toți transmitem ceva în scris și prin scris…

Dar tindem să judecăm

Ani la rând am văzut pe rafturi cărțile Sfântului Nectarie din Eghina. Sfântul nostru iubit. Vindecătorul. Tămăduitorul. Învățătorul smereniei. Prietenul. Sfătuitorul. Liniștitorul. Ajutătorul la examene. Ctitorul. Cuvântătorul…

În orice mod te poți gândi la Sfântul Nectarie, pentru că harul Duhului Sfânt a lucrat și lucrează prin persoana sa. Câți dintre noi nu ne-am alinat durerile lângă părticele din moaștele sale, împânzite în toată lumea?

Este sfântul care unește cele patru colțuri ale lumii, aduce împreună popoarele, chiar și credințe diferite. Multe se frâng la moaștele și icoanele Sfântului.

De când îl cunosc, l-am admirat din diferite unghiuri. Toate m-au copleșit. Însă peste un aspect am trecut cu vederea – Sfântul Nectarie – scriitorul. Teologul. Omul înțelept.

De multe ori am ignorat cărțile sale. În mândria mea, mereu am spus – ce poate să îmi spună un episcop ce a trait cu o sută de ani în urmă. Teologia a ajuns la alt nivel… Și am rămas în mândria mea…

 Cunoaște-te pe tine însuți. Despre virtute

Am deschis-o cu reticiență. M-au plictisit primele pagini. Normal. Nu erau ale Sfântului, ci ale editorului contemporan. Apoi am fost cucerit. Redută cu redută. Am găsit o căldură în rândurile așternute de către Sfântul, încât retincența mea s-a transformat în admirație. Nu găsești o teologie înaltă, ci o minune a simplității gândirii creștine. Nu scrie Mitropolitul de Pentapole, Nectarie, ci creștinul Nectarie. Simplu. Liniștit. Aducător de bucurie.

 

Libertatea noastră morală, ne îndatorează să purtăm grijă de mântuirea noastră. Altfel suntem pierduți.

Credința este o harismă dumnezeiască. Acestea nu sunt izbânzile tale, ci ale harului lui Dumnezeu. Ce dar mi-a adus Hristos odată cu venirea Sa? A venit aducându-ne ca dar Sângele Lui. Și de la mine ce dar a luat? Credința. Și cine mi-a dat acest dar? Am crezut că acest dar îl aveam de la mine, dar Acela mi l-a dăruit.

Prin iubirea dumnezeiască, se naște în noi dorul de cele cerești. Se restabilește Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Pământul se face asemenea cerului. O, iubire, plinirea inimii mele. Tu cu dorul tău, rănește-mi inima și umple-o de bunătate și frumusețe, acoper-o de veselie.

O inimă îndrăgostită. Pe scurt, Sfântul Nectarie. Cu cât te afunzi în litera sa, cu atât îți dai seama de profunzimea trăirii sale. Ai spune că citești rândurile celui mai fericit om din lume. Dar nu este așa. Pentru cei care au citit viața Sfântului, bucuria ce este transmisă nu bate cu viața sa grea. Pentru că a fost un om bătut de vânturile vieții din toate părțile. Orfan de mic, sărac în perioada tinereții, trădat și alungat la maturitatea sa, vorbit de rău la căruntețea sa, Sfântul Nectarie scrie despre dragoste. Ca un îndrăgostit, în luna mai.

Sfântul Nectarie – scriitorul, este o temă ce trebuie aprofundată. Pentru că a scris mult. În limba română avem peste 16 titluri: Despre pocăință și spovedanie – 2004, Despre preoție – 2008, THEOTOKARION – Rugăciuni în versuri închinate Maicii Domnului  – 2014, Cunoaște-te pe tine însuți sau Despre virtute  – 2012, Morala creștina  – 2013, Studii despre Biserică, despre Tradiție, despre dumnezeieștile Taine și despre slujirea în Duh și Adevar – 2016, Despre sfintele pomeniri și parastase  – 2017, De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos – 2011, Despre descoperirea lui Dumnezeu în Lume. Tâlcuiri la Sfânta Scriptură  – 2011.

Sunt doar câteva, pentru că în limba greacă, chiar în manuscrise, mai sunt cărți ce încă nu au fost așternute pe hârtie.

Da, Sfântul Nectarie a fost și scriitor. Chiar unul iscusit. Care scrie simplu, dar argumentat și pentru înțelesul tuturor. Pentru că a trăit în mijlocul oamenilor. A fost și este îndrăgostit de oameni.

Vrei să înțelegi de ce Sfântul Nectarie este așa de căutat? Citește!